Pelerinul rus. Marturisirea plina de har despre cautarea si practica Rugaciunii Inimii

Pelerinul rus. Marturisirea plina de har despre cautarea si practica Rugaciunii inimii - Cel mai iubit text clasic al spiritualitatii crestine despre Rugaciunea lui Iisus Acest Pelerin rus anonim calatoreste de peste 150 de ani prin lume, pastrand aprinsa lumina candelei numite Rugaciunea inimii. Prin povestirile sale, depanate mai intai pe teritoriul Imperiul Tarist si apoi in intreaga lume prin traducerea acestei carti, vocea lui dezvaluie cu pioasa blandete tehnicile mentale, de respiratie, de concentrare interioara si practica neintrerupta a rugaciunii asa cum au fost folosite timp de secole in manastirie de la Sfantul Munte Athos. Sub forma a sapte povestiri de profunda evlavie crestina, impartasite in cel mai colocvial grai de secol XIX, aceasta carte este intrarea in studiul invataturilor din Filocalia. Marturisirea unui pelerin are darul de a trezi in cititor vocea inimii care murmura usor o singura rugaciune… simpla dar biruitoare: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma! Celor care cauta un mod de a introduce cu candoare in viata de zi cu zi dimensiunea unei inimi adunate constant in rugaciune si efectele unei astfel de practici meditative crestine aceasta carte le aduce raspunsul la intrebarea: "CUM?” Radacina, capul si puterea tuturor patimilor si lucrarilor din om este iubirea de sine, care e innascuta. Acest adevar este intarit cu multa limpezime de ideea de baza si obsteasca a autoconservarii. Orice dorinta, orice intreprindere, orice lucrare omeneasca au drept tinta satisfacerea iubirii de sine, cautarea propriei fericiri. […] o fireasca trezire spre rugaciune este cerinta iubirii de sine, care cu multa greutate isi atinge telurile sale. Cu cat omul propaseste mai putin, dar are in vedere fericirea proprie, cu atat mai mult doreste, cu atat mai puternic isi revarsa dorinta in rugaciune si se indreapta cu cererea celor dorite catre cauza necunoscuta a tuturor celor ce exista. Prin urmare, iubirea de sine innascuta este stihia principala a vietii, este pricina fundamentala care il imboldeste pe omul firesc spre rugaciune. Stai singur si linistit, pleaca-ti capul, inchide ochii, rasufla usor si inchipuie-ti ca privesti in propria-ti inima. Aduna in inima toate gandurile din sufletul tau. Rasufla si zi: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma! Fa rugaciunea miscand usor buzele sau rosteste-o in minte. Incearca sa alungi de la tine toate celelalte ganduri. Fii linistit, fii rabdator si repet-o cat poti de des. Trairile launtrice, pline de dulceata, ce se ivesc in vremea rugaciunii, cat de placute sunt ele pentru sufletul nostru. Aceste simtiri sunt: dulceata care izvoraste din inima; caldura placuta si lumina ce se revarsa in launtru; incantarea negraita; bucuria, pacea, linistea adanca, fericirea cereasca, multumirea de viata, care ne sunt insuflate prin lucrarea rugaciunii.