Ne face pl?cere s? apel?m, uneori, la acele fapte ale trecutului care ne înnobileaz? spiritual, ne motiveaz? nu doar prezentul, ci ne poten?eaz? chiar ?i credin?a într-un viitor. Ca atare, ne bucur? atât existen?a unui trecut demn de a fi cunoscut, cât ?i efortul acelora care încearc? s? arunce o lumin? nou? asupra lui. Cunoa?terea, cu toat? reticen?a istoriei în sine de a ne înv??a ceva, tot va duce la o alt? perspectiv? asupra evenimentelor care ne-au marcat ?i ne marcheaz? via?a. Iar Biserica noastr?, trecutul ei exemplar, în acest context, ofer? numeroase pilde de slujitori devota?i lui Dumnezeu, dar ?i poporului din care au f?cut parte. Cre?tinismul face din chiar timpul istoriei o component? a devenirii umano-cristice, iar din slujitorii ei trepte ale în?l??rii dumnezeie?ti.
În acest context al mai bunei cunoa?teri a trecutului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, se înscrie ?i încercarea celor doi autori, anume de a arunca o mai mare lumin? memorialistic? asupra unui devotat slujitor al altarului, este vorba de protopopul de Beiu?, Dr. Valeriu Hetco (1877-1959). Încercând s? concilieze subiectivitatea filia?iei cu exigen?ele demersului istoric, cei doi autori reu?esc cu prisosin?? s? prind? liniile biografice ale protopopului, dar ?i raportarea la contextul social ?i istoric mai larg. Din creionarea parcursului personal reiese impozanta personalitate a protopopului, dar ?i solida sa preg?tire teologic?, intelectual?, spiritual?. Întreaga sa personalitate s-a dezvoltat ?i a evoluat în cadrele spirituale ale Bisericii Române Unite.
Ca atare, el nu a f?cut decât s? întoarc? spiritual ceea ce a primit de la Biserica sa. Evocarea de fa?? surprinde în am?nunt traiectul acestui slujitor al Bisericii, ad?ugându-l la portretul istoric inconfundabil al Bisericii noastre. Este vorba de un trecut ?i de un martiriu de credin?? care face cinste oric?rui român.
Cărți,multe cărți.
