A prefața un jurnal de călătorie de 34 de zile înseamnă a aborda un text concentrat în evenimente, acestea putând fi însemnări ale locurilor prin care a trecut autorul relatărilor și ale oamenilor întâlniți, ale peripețiilor, înfățișări care atrag, încântă, din punctul de vedere al noutății și al artei descrierii. Mai poate însemna și o putere de a sugera fascinația pe care cutezătorul a trăit-o în acele locuri necunoscute descrise cu măiestrie, cum dorim să-i convingem pe cititorii dornici să cunoască lumea, spațiile neștiute de ei, țările îndepărtate întrezărite prin parcurgerea acestei călătorii în Republica Filipine, precum și deplasările în alte spații mirifice, jurnale ale aceluiași autor care au văzut deja lumina tiparului. Străbaterea traseului propus a făcut să treacă prin zone interesante ale Cercului de Foc al Pacificului, eludând pericolele, despre care fusese avizat din țară și la fața locului de la localnici. Fără a reproduce întocmai linia călătoriei, adică în succesiunea locurilor dictată de schema trasată pe hartă, a parcurs insule și localități, care mai de care mai fascinante, vitregite de multe ori de ploile și furtunile maritime care i-au încetinit viteza de deplasare, locuri pe care le vom aminti, în continuare. Oricum, obiectivele turistice propuse s-au realizat, trecând sau vizitând anticele Terase de orez, vulcanul Mayon și ruinele de la Cagsawa, paradisul turistic Boracay cu a sa plajă unicată în lume, regiunea Bohol cu interesantele Chocolate Hills, orașele Cebu și Mactan, primul fiind legat de cucerirea lui Magellan, în 1521; navigatorul a înfipt crucea în pământ filipinez, momentul marcând începutul creștinării catolice a singurului popor din Asia, care azi trece de suta de milioane de locuitori și din care circa 5% sunt musulmani și 1% de diverse alte religii (budiști, ortodocși, reformați etc.). Apoi a parcurs Puerto Princesa, insulele Mindanao și Sulu, regiuni cu musulmani, insula Cuyo, peștera Kuiba Amoneca, Baguio, Tagaytay, Banaue și, desigur, Manila cu Makati, cel mai modern oraș din cele 14 care alcătuiesc metropolă Manila – capitală a Republicii Filipine. Timpul alocat parcurgerii obiectivelor turistice propuse a fost puțin generos cu eroul jurnalului, fiindu-i imposibilă admirarea îndeajuns a reliefului variat și încântător al intinsei țări insulare, dar și destul de zgârcit cu contactarea oamenilor, acei „oameni frumoși” cum îi caracterizează autorul pe filipinezi, dezvăluindu-le astfel sufletul deschis, generozitatea. Dotat cu busolă, ceas de mână performant, aparat foto și cu puține bancnote, cu acei pesos necesari (dar care aveau, în schimb, imprimate simbolurile Filipinelor menite să-i îndemne pe călători să viziteze locurile turistice emblematice), Cătălin Vrabie are o „genă” specială pe care aș numi-o, citându-l pe autor, „trebuie să știi să vezi!”, iar „dacă nu cunoșți o țară, ai șansa să te cunoști pe ține însuți; întotdeauna vei întâlni un om dispus să-ți vândă o speranță... Cumpăr-o! Și încearcă s-o păstrezi. În asta se ascunde arta călătorului”, conchide pragmatic realizatorul jurnalului de călătorie.
Cărți,multe cărți.
