Infruntarea. Seria Destinul reginei. Vol. 2

Infruntarea este cartea a doua a seriei Destinul reginei Brienna a devenit, in sfarsit, maestra a cunoasterii si se straduieste sa faca fata provocarilor pe care le presupune noua ei viata, ca fiica adoptiva a lui Davin MacQuinn, un lord cazut in dizgratie, care a trait in pribegie vreme de douazeci si cinci de ani. Abia intoarsa de pe campul de lupta, fermecatoarea razboinica este hotarata sa o ajute pe Isolde Kavanagh sa urce pe tron. Misiunea se dovedeste a nu fi tocmai usoara, caci multi din clanul MacQuinn nu o accepta, privind-o cu suspiciune. Brienna il are insa alaturi pe Cartier, fostul ei profesor, lord al Casei Morgane. Impreuna trebuie sa zadarniceasca planurile dusmanilor, sa incheie noi aliante si sa se asigure ca nimic nu va pune in pericol marea incoronare. Fortele raului pandesc din umbra, iar Brienna si Cartier descopera ca dragostea nu te face mai puternic, ci mai vulnerabil. A doua parte a seriei se indeparteaza oarecum de povestea de dragoste si aduce in prim plan mai multa actiune, mai multe uneltiri si mai multa violenta pe un taram fantastic, fara sa lipseasca si un strop de magie. - Common Sense Media Din seria Destinul Reginei fac parte: ? Volumul 1: Ascensiunea ? Volumul 2: Infruntarea Fragment din cartea "Infruntarea. Seria Destinul reginei. Vol. 2" de Rebecca Ross: "In noaptea aceea nu aveam sa pun geana pe geana. Dupa ce mi-am dat seama ca fusesem prostit de un copil, Luc si Brienna s-au apucat sa cerceteze cu mare atentie harti ale orasului, cautand potentiale cai de scapare, in vreme ce eu i-am urmat pe Isolde si pe Jourdain in temnita, cu torte si bine inarmati, avand alaturi garzile reginei care sa ne asigure spatele. Abia mai rasuflam cand am coborat la cel de-al treilea nivel. Aerul era atat de rece aici, incat parca te scufundai in apa inghetata. Isolde ne-a condus in graba pana la celula Keelei. Usa era larg deschisa, dar lumanarile de pe masa inca palpaiau. Priveam naucit la incaperea goala si nici acum nu-mi venea sa cred cele intamplate. Fara o vorba, regina ne-a condus mai departe, acolo unde doi strajeri zaceau scaldati in sange, cu beregata taiata. Era imposibil ca Ewan sa-i fi omorat, imi spuneam eu iar si iar. Si aceasta usa era data de perete, ca o gura incremenita intr-un cascat urias. Alti doi strajeri zaceau morti in pragul ei, intr-o balta neagra de sange. Isolde a ingenuncheat si le-a mangaiat usor fetele palide. Si atunci am auzit un zgomot surd, un zanganit de lanturi, ecoul unei miscari venind dinspre celula lui Declan. Regina a inmarmurit, caci auzise si ea. I-am facut semn sa pastreze tacerea si sa astepte, apoi am insfacat torta si sabia si am intrat in celula. Recunosc, speram sa-l gasesc acolo pe Ewan. Chiar daca inca simteam intepatura tradarii lui, imi doream sa fie el. In schimb, am gasit o persoana invesmantata in negru, cu fata acoperita de un val si cu incheietura dreapta prinsa in catusa lui Declan, tintuita de perete. M-am oprit, privindu-l pe maturatorul de oase cu uimire sincera. La randul lui, maturatorul de oase a incetat sa se zbata si s-a ghemuit cu genunchii la piept, ca si cum, incovrigandu-se, ar fi putut sa dispara cu totul. - Cine-i asta? a intrebat Jourdain, care ajunsese chiar in spatele meu."