Percy Jackson si Olimpienii Vol.2: Marea monstrilor

Percy Jackson si Olimpienii - Volumul al II-lea: Marea monstrilor Cine mai este pasionat astazi de povesti cu zei? Intr-o lume a gadgeturilor si a tehnologiei, mai pot interesa intamplari izvorate din mituri? Rick Riordan, autorul seriei Percy Jackson si Olimpienii, reuseste sa demonstreze ca povestea mitologica are inca puterea de a tulbura, de a fascina, de a incanta. Pentru prima data, Percy Jackson se bucura de o viata normala si linistita. Totul se schimba insa in ultima zi de scoala, cand un joc de dodgeball aparent banal se transforma intr-o confruntare pe viata si pe moarte cu o echipa de canibali gigantici. Pentru a-si salva viata, Percy porneste spre Tabara Semizeilor, dar descopera ca amenintarea planeaza si asupra taberei. Pinul care proteja ?cetatea? a fost otravit, iar hotarele magice au inceput sa-si piarda puterea de aparare in fata monstrilor pregatiti sa distruga tot. Ingrijorat de schimbarile petrecute in tabara si bantuit de vise alarmante cu prietenul sau disparut Grover, Percy pleaca impreuna cu Annabeth in cautarea leacului salvator. Insa pentru asta eroii vor trebui sa infrunte pericolele infricosatoare ascunse in Marea Monstrilor. Fragment din cartea "Percy Jackson si Olimpienii Vol. 2: Marea monstrilor" de Rick Riordan: "- Percy! a strigat Clarisse. Haide! Aproape ca ajunsesera la corabie cu Lana. Daca l-as mai fi putut distrage pe monstru inca un pic... - Du-te, mi-a spus Tyson. Am eu grija de uratul asta. - Nu! Te va ucide. Il pierdusem deja pe Tyson o data. N-aveam de gand sa-l pierd din nou. - Il vom infrunta impreuna. - Impreuna, s-a invoit Tyson. Mi-am scos sabia. Polifem a avansat mai precaut, schiopatand mai rau ca oricand, dar bratul cu care arunca era in forma perfecta. A aruncat al doilea bolovan. M-am ferit, dar tot as fi fost strivit daca pumnul lui Tyson n-ar fi spulberat stanca. I-am ordonat marii sa creasca. S-a format un val de sase metri, care m-a ridicat pe creasta. M-am indreptat spre ciclop si l-am lovit in ochi, sarindu-i peste cap in timp ce apa l-a azvarlit pe plaja. - O sa te distrug! a ingaimat Polifem. Hotule de Lana! - Tu ai furat Lana! am strigat. Ai folosit-o ca sa-i atragi pe satiri si sa-i omori! - Si? Satirii au gust bun! - Lana trebuie folosita pentru a vindeca! Apartine copiilor zeilor! - Si eu sunt un copil al zeilor! Polifem a incercat sa ma loveasca, dar m-am ferit. Tata Poseidon, blestema-l pe acest hot! Clipea cu greutate, de parca abia mai vedea. Mi-am dat seama ca se orienteaza dupa sunetul vocii mele. - Poseidon nu ma va blestema, i-am zis, dandu-ma inapoi in timp ce ciclopul bajbaia. Si eu sunt fiul lui. N-o sa aleaga intre noi. Polifem a urlat. A rupt un maslin de pe versant si a izbit cu el in locul unde statusem cu o clipa mai devreme. - Oamenii nu sunt la fel! Urati, inselatori, mincinosi! Grover o ajuta pe Annabeth sa urce la bord. Clarisse imi facea semne frenetice sa vin si eu. Tyson s-a furisat pe langa Polifem, incercand sa ajunga in spatele lui. - Tinere! a strigat ciclopul cel batran. Unde esti? Ajuta-ma! Tyson s-a oprit. - N-ai fost crescut cum trebuie! Polifem jelea, iar maslinul ii tremura in mana. Biet frate orfan! Ajuta-ma! Nu se misca nimeni. Nu se auzea nimic, cu exceptia oceanului si a batailor inimii mele. Apoi Tyson a pasit inainte, ridicand mainile defensiv. - Nu lupta, frate ciclop. Pune jos... Polifem s-a intors spre vocea lui. - Tyson! am strigat. Copacul l-a lovit atat de tare, ca pe mine m-ar fi transformat intr-o pizza Percy cu multe masline. Tyson a fost proiectat in spate, facand un sant in nisip. Polifem s-a repezit dupa el, dar am strigat: - Nu! M-am aruncat atat cat imi permitea Anaklusmos. Sperasem sa-l impung pe Polifem in spatele coapsei, dar am reusit sa sar un pic mai sus. - Beheheeee! a strigat Polifem, la fel ca oile lui, si a incercat sa ma loveasca cu copacul. M-am ferit, dar tot am fost zgariat pe spate de o duzina de ramuri taioase. Sangeram, eram plin de vanatai si epuizat. Porcusorul de Guineea din mine dorea sa fuga. Dar mi-am inghitit nodul din gat."