Pe vremea cand lumea incepea sa-si taie porcul de pe lista

Adrian Voicu este un umorist, specie rara in literatura noastra si, mai ales, saraca in exenplare de calitate. El are acea insusire fara de care un umorist poate fi privit doar cu mila: firescul. Umorul nu se construieste, el "vine" ca un har divin. Ironic si autoironic, lucru foarte pretios pentru ca e de asemenea o raritate, Adrian Voicu vede in toti si in toate partea lor de ridicol, iar aici intra cu detasare si propria persoana. Situatiile ca si replicile sunt memorabile, penru ca Adrian Voicu are "auz" de prozator si capteaza vorba insolita si cu haz, precum si toate nuantele oralitatii. O baba le ureaza celor din jur sa scape de ea in mod inedit: sa moara toti, lipsindu-se astfel de compania sa. Scrise alert, la persoana intai, din perspectiva unui copil inocent doar pana la un punct, povestirile lui Adrian Voicu din acest volum au destul de mult haz pentru a starni rasul, dar si destula amaraciune pentru a putea fi luate in serios ca literatura.