Cenusevedele

Cenusevedele din fotografii apare când privirile nu sunt grăbite, iar graba apare când ne gonim bezmetic timpul de sub noi. Nu mai avem răbdare pentru acea contemplare a lumii care limpezește privirea, iar odată limpezită deschide câteva căi spre recucerirea răbdării în privitul și făcutul fotografiei. Încep cu punerea pe masă a câtorva teme desprinse din lumea fotografiilor, uneori insolite și alteori incomode. Am însoțit fiecare fotografie din album cu texte care măsoară eficiența instrumentelor de expresie, aflate la îndemâna oricui, dar nu totdeauna folosite consistent. Sper să fie o cale spre facerea unor fotografii mai complexe, mai expresive, mai emoționante, care să aibă și forța să ne schimbe un pic. Parcurgerea fugară a indexului tematic de la finalul cărții oferă spectacolul ideilor prin care am cotrobăit cu o plăcere aproape destrăbălată. Îmi doresc o carte opusă indiferenței, un omagiu la amendamentul tatălui meu legat de indiferență. Pe când aveam vreo zece ani, cu juvenilă impertinență am spus într-o zi, de câteva ori, desprediverse, că-mi sunt indiferente. Atunci tata mi-a zis să mă duc la vreo privata de țară, să bag mâna adânc în cercul perforat, să înșfac ce găsesc mai solid pe acolo, să strâng tare pumnul și n-am decât să constat cât indiferent îmi este printre care degete mi se scurge materia. Cuviincioasă definiție a indiferenței. (Francisc Mraz Ferko) Fotografia poetică din carte mă surprinde, mă răscolește și nu știu de ce. Mă ajut de comentariul alăturat fotografiilor, sugerat de Francisc Mraz Ferko. Acum sunt și mai surprins pentru că totul este explicat logic și în același timp atât de complex. Aflu cum e gândit totul de la detaliul cel mai mic la lărgimile unui context bine calibrat și aflu că fotopoetica formează, nu numai informează. Chiar din textul introductiv descopăr un autor aspru, dar cu adevărat generos, aici Francisc Mraz Ferko deschide o poartă spre înțelegere, autoreflexie și ne inpiră curajul de a gândi. Pentru arhitectura pe care o practic, poetica fotografică e un punct de sprijin mai mult decât util. Șerban Sturdza, arhitect Îmi aduc aminte de o discuție de-a noastră, desigur legată de imagine, despre toate, chiar mai puțin despre imagine. Stăteam undeva prin munți, noi doi și întreg universul. Ai comparat imaginea cu muzica, cu compoziția muzicală, iar semnificațiile imaginii cu infinitul temelor muzicale. Atunci, prietenia noastră a devenit o imagine. De atunci, datorită ție, idea intonației a unificat în mine expresia muzicală cu sentimentele mele vizuale. Viața mea fotografică s-a nuanțat, s-a înseninat și a devenit o căutare între timpi sacri și profani. De la tine am auzit pentru prima oară despre o poetică a imaginii. Dar, de la alții, am citit că omul nu este numai ce exprimă, ci și ceea ce tăcând ascultă. Această tăcere-ascultare este pentr mine mai bogată în tonuri decât orice, mai bogată poate decât Menuetto & Trio din Cvintetul de coarde 3 de Mozart (cu toate că Allegro îmi place mai mult), pe care le-am primit tot de la tine. Ábel Szalontai, fotograf Fotograf şi cineast cu har, profesor smerit ce-şi înmulƫeşte talantul, om dãruit cu verbalitate de mare povestitor, Francisc Mraz ne dãruieşte o carte în care lumineazã fenomene esenƫiale ale fotografiei, rânduri pline de duh în care împleteşte teoria şi comentariul hermeneutic, ridicând astfel vãlul pentru cei ce doresc sã înƫeleagã şi sã aprofundeze arta fotograficã în dezvoltarea ei fotopoeticã. Părintele Varlaam, starețul Mânăstirii Partoș