Tertuliano Máximo Afonso, protagonistul romanului Omul duplicat, este profesor de istorie la liceu. E divorţat, deseori deprimat şi duce o viaţă de rutină. Urmând sfatul unui coleg de a încerca să se distreze puţin, într-una din zile închiriază un film, care însă nu-i face nici o plăcere. Târziu în noapte, se trezeşte din somn cu sentimentul că nu e singur în casă. Revine în sufragerie, unde lăsase deschis videoplayerul cu filmul înăuntru, şi descoperă figura unui actor care îi seamănă perfect. Din acest moment, povestea se va transforma într-un thriller, în care victima se află în căutarea propriei identităţi. „Într-un fel, se poate spune că, literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, pagină cu pagină, carte dupa carte, am reușit cu succes să implantez în omul care eram personajele pe care le-am creat. Cred că fără ele n-aș mai fi cel care sunt azi; fără ele poate că viața mea n-ar fi reușit să devină altceva decât o schiță imprecisă, o promisiune care, ca atâtea altele, n-ar fi rămas decât o promisiune.” - José Saramago