Omul care s-a jucat cu lumea

Infatisat cu mestesug, in ambalajul atractiv al unui mic thriller psihologic, al carui suspans e dozat cu un condei precis, de calibrul rezervat profesionistilor, microromanul lui Marian Truta depaseste abundenta contemporana de introspectii seci, cel mai adesea semne ale nepriceperii de-a tese o poveste, epicul cu cap si coada, care sa "te tina". Avem de-a face, de multa vreme, cu un povestitor pur-sange, unul din aceia care stiu si dovedesc ca orice intamplare banala, daca e relatata cu dedicatie si respect pentru cititor, poate deveni o poveste fascinanta. Fireste, ar fi dificil sa depistezi banalul in situatia imaginata de Truta, prin "Omul care s-a jucat cu lumea", aventura unui personaj impreuna cu care ratacim, totusi alert, printr-un labirint al intrebarilor despre sine, despre lume si tot ce poate fi ea. Este o culme a povestilor, una care ne tine cu sufletul la gura, dar vorbeste despre fiecare dintre noi. Cititi-o si redescoperiti-va... Danut Ungureanu