Asteptand-o pe Sara

Pret:

Lei

?(...) Dar sa las consideratiile introductive si sa vin in miezul lucrurilor, adica la romanul de fata. Despre care spun, inainte de altceva, nu doar ca mi-a placut, ceea ce nu necesita argumente!, ci si ca este un roman foarte bine scris si foarte bine construit, ca beneficiaza deci de o arta a compozitiei ? esentiala in cazul oricarui roman ? rara, situata foarte aproape de zona, la fel de rara, a desavarsirii. In ce ma priveste, cred ca este cel mai bun roman ? si citesc romane! ? dedicat crizei de la patruzeci de ani a barbatului, cumva similara crizei de la treizeci de ani a femeii, de care a dat seama acum mai bine de o suta de ani Balzac. Nu spun ca tema n-a mai fost explorata, spun doar ca niciodata ? ca om care a trecut prin ea! ? nu mi s-a parut a fi atinsa atat de exact, in intreaga sa complexitate si ambiguitate. In fond, povestea poate sa para simpla ? un barbat de 44 de ani si o super-femeie de 17 si tot ceea ce se intampla intre ei. Daca o sa exclamati Lolita, desigur ca o sa va inselati. Pe de o parte, chiar daca scris de un barbat, in romanul citat esentiala e eroina, si doar prin contaminare personajul masculin principal. Pe de alta, Nelia Dor, care e Roxana, care este intemeitoarea primului roxanat s.a.m.d., nu este totusi o nimfeta, ci deja o femeie, chiar daca foarte tanara, parand inca si mai tanara daca alaturam varsta sa varstei personajului masculin. In fine, aceasta fabuloasa intalnire amoroasa este pretextul/prilejul reamintirii lantului de femei cu care i s-a intersectat viata pana in momentul pe care il definim ca prezent. Si astfel sosesc in memoria personajului si in mintea noastra Mordelia, Mellisa, Sara Blu ? cea care da si titlul romanului ?, Ravi, asupra careia voi reveni, s.a.m.d. E chiar tusant cum gestul erotic de azi zguduie memoria si readuce in actualitate femeile de ieri si alaltaieri. Insa nu doar acest procedeu, cumva al incapsularii, al ?matrioskai?, confera farmec romanului. El este, pe deasupra, foarte viu, foarte bine scris. E o aglomerare, nu de idei, care l-ar fi trasnformat in ceva uscat si, probabil, tezist, ci de senzatii. Toate simturile, vazul, auzul, mirosul, gustul, tactilitatea sunt puse in miscare, detaliile realiste, ale lumii exterioare ? o evocare scurta a mineriadei, a parlamentarismului bastinas etc. ? aduc ?carnea si sangele? necesare oricarei fictiuni adevarate. Haulica spune ?oamenii trebuie sa traiasca cu toate cele cinci simturi? si are dreptate. As adauga doar ca si scriitorii trebuie sa procedeze aidoma, iar autorul nostru o si face. De altfel, cand este vorba despre dragoste ? si despre asta este vorba! ? ar fi si absurd sa ramanem in lumea acorporala a ideilor. Amorul platonic nu exista nici macar la Platon!? (Liviu Antonesei ? Prefata)

Carți de acelaș autor: Michael Haulica

Cărți Sffh

Cărți Literatura romana