„Nu mă așteptam ca Scurtă istorie a timpului să aibă atâta succes – avea să mărturisească Hawking. Ea a rămas timp de peste patru ani pe lista celor mai bine vândute cărți din Sunday Times, adică mai mult decât a rezistat acolo orice altă carte, fapt remarcabil pentru o lucrare științifică destul de dificilă.“ Între timp, s-au vândut peste 10 milioane de exemplare. Notorietatea cărții se explică atât prin problemele pe care le atacă (nașterea universului, natura timpului și spațiului), cât și prin stilul direct și simplu care te face să ajungi la punctele-cheie ale dezbaterilor actuale. Deși editorul îl sfătuise să nu introducă formule, fiecare formulă înjumătățind numărul cititorilor potențiali, Hawking și-a asumat riscul și a inserat celebra relație a lui Einstein între energie și masă E = mc2. În rest, totul e explicat doar prin cuvinte. În prefața la Universul într-o coajă de nucă, Stephen Hawking mărturisește că a rezistat tentației (și presiunii din partea cititorilor) de a scrie o continuare la Scurta istorie a timpului, fiind prins în cercetările sale științifice. Câțiva ani mai târziu a revenit însă asupra hotărârii, publicând O mai scurtă istorie a timpului. Două au fost motivele care l-au determinat să reia tema: dorința de a scrie o carte încă și mai accesibilă publicului larg și nevoia de a include progresele înregistrate în cosmolgie și fizica fundamentală în cei aproape douăzeci de ani scurși de la prima ediție a Scurtei istorii a timpului – progrese care în mare parte i se datorează lui Hawking însuși.
Cărți,multe cărți.
