Departe de a fi doar prezentarea şi justificarea ştiinţifică a unui proiect al biologului Miroslav Radman şi al echipei sale, cartea Dincolo de limitele noastre biologice se constituie, într-un mod deosebit de incitant, într-un stimulent pentru voinţa noastră, a oamenilor, exprimată atât la nivel oficial, de către autorităţi, instituţii şi organizaţii, cât şi la nivel individual, de a întreprinde sau facilita un demers temerar, dar posibil şi chiar probabil, ce se poate concretiza în aplicarea unor concluzii tehnico-ştiinţifice, din domeniul biologiei şi al geneticii, care să ducă la prelungirea duratei de viaţă a oamenilor. Ideea poate naşte, categoric, o serie de discuţii la nivel religios, etic, economic, social şi din multe alte puncte de vedere, dar autorul, anticipând acest lucru, încearcă deja din start să ofere unele răspunsuri la posibilele întrebări, pledând în final pentru utilitatea proiectului, într-un mod cât mai obiectiv cu putinţă. Studiile realizate atât de autor, cât şi de alţi oameni de ştiinţă, i-au creat acestuia premisele pentru a crede, cu toată seriozitatea, că este de luat în considerare posibilitatea utilizării unor caracteristici biologice, în special genetice, ale unor organisme aparent simple şi neînsemnate, cum sunt bacteriile, rotiferele sau tardigradele, în scopul de a „transfera” aceste caracteristici şi asupra organismului uman, întrucât aceste organisme pot fi catalogate ca fiinţe extrem de rezistente sau chiar „cvasi-nemuritoare”. Rezistenţa lor la condiţii total potrivnice vieţii, din punct de vedere uman, capacitatea lor de a se regenera complet şi după dispariţia acelor condiţii nefavorabile, de a o lua, practic, de la capăt, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, este ceea ce îl interesează pe autor, pentru a descoperi modalitatea de asimilare a acestei rezistenţe şi la om. Totodată, este semnalată şi ipoteza ca în însuşi organismul uman să se regăsească posibilitatea de a se activa aceleaşi caracteristici sau unele asemănătoare cu ale organismelor rezistente. Cartea este presărată cu aspecte de ordin subiectiv, personal, pentru a ne face să înţelegem contextul ce a dus la preocuparea autorului pentru această temă – şi, totodată, îmbinând conceptele tehnice şi teoriile ştiinţifice, cu un stil plin de umor şi uşor accesibil oricărei categorii de cititori. Aspectul care poate genera cele mai mari rezerve, cu privire la consecinţele prelungirii vieţii omului, pare a fi lipsa resurselor materiale. Dar autorul imprimă o notă de optimism în această privinţă, exprimându-şi speranţa identificării unor soluţii de către autorităţi sau de către alţi cercetători, întrucât preocupările există deja. El se limitează, totuşi, la a-şi face datoria în domeniul pe care-l reprezintă şi anume, biologia – o evidentă atitudine de bun-simţ ştiinţific. Sub acest aspect, se poate sintetiza că omul este un mare consumator de resurse naturale exterioare, dar poate fi şi generatorul unor resurse tot naturale, dar interioare, proprii fiecărui individ. Este, într-adevăr, o idee revoluţionară. Recomandăm cu căldură această carte, fiind convinşi că va declanşa, la nivelul intelectual şi chiar spiritual al fiecărui cititor, cel puţin un minim proces de reflecţie asupra resurselor sale individuale şi va genera un optimism rezonabil, în privinţa perspectivelor omenirii în lumea în care trăim.
Cărți,multe cărți.
