Spre deosebire de cazul altor producții SF, s-a dorit de la bun început ca filmul Interstellar să aibă o bază științifică reală. Ca atare, alături de regizorul Christopher Nolan s-a aflat Kip Thorne, unul dintre marii fizicieni ai zilelor noastre, pentru a găsi explicații – uneori perfect riguroase, alteori ipotetice – ale elementelor fantastice din scenariu și pentru a modifica povestea așa încât să rămână în limitele plauzibilului. Sarcina, deloc simplă, i-a oferit lui Kip Thorne prilejul să ia în considerare ipoteze îndrăznețe privind subiecte cum sunt găurile negre, găurile de vierme sau călătoria în timp. Știința din filmul Interstellar condensează, pe înțelesul publicului larg, rezultatele acestor cercetări. Pe de o parte, dezvăluie ce se află în spatele unor scene din film, pe de alta, reprezintă o introducere intuitivă, bogat argumentată vizual, în cosmologie și astrofizică. Este, în ultimă instanță, o superbă împletire între arta cinematografică și știință. „Mare parte a științei din Interstellar se află la granițele înțelegerii umane actuale, sau dincolo de ele. Aceasta se adaugă la mistica filmului și-mi oferă ocazia să explic deosebirile dintre știința fermă, ipotezele plauzibile și speculație. Îmi dă prilejul să arăt cum oamenii de știință preiau idei care încep ca speculații și fie le infirmă, fie le transformă în ipoteze plauzibile sau în știință fermă.” — KIP THORNE
Cărți,multe cărți.
