Stiinta din filmul Interstellar

• A utor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Cartea spune povestea din spatele realizarii filmului si ofera explicatii profunde, detaliate pentru multe aspecte din Interstellar care altminteri ar putea parea lipsite de sens. - Scientific American Spre deosebire de cazul altor productii SF, s-a dorit de la bun inceput ca filmul Interstellar sa aiba o baza stiintifica reala. Ca atare, alaturi de regizorul Christopher Nolan s-a aflat Kip Thorne, unul dintre marii fizicieni ai zilelor noastre, pentru a gasi explicatii - uneori perfect riguroase, alteori ipotetice - ale elementelor fantastice din scenariu si pentru a modifica povestea asa incat sa ramana in limitele plauzibilului. Sarcina, deloc simpla, i-a oferit lui Kip Thorne prilejul sa ia in considerare ipoteze indraznete privind subiecte cum sunt gaurile negre, gaurile de vierme sau calatoria in timp. Stiinta din filmul Interstellar condenseaza, pe intelesul publicului larg, rezultatele acestor cercetari. Pe de o parte, dezvaluie ce se afla in spatele unor scene din film, pe de alta, reprezinta o introducere intuitiva, bogat argumentata vizual, in cosmologie si astrofizica. Este, in ultima instanta, o superba impletire intre arta cinematografica si stiinta. Mare parte a stiintei din Interstellar se afla la granitele intelegerii umane actuale, sau dincolo de ele. Aceasta se adauga la mistica filmului si-mi ofera ocazia sa explic deosebirile dintre stiinta ferma, ipotezele plauzibile si speculatie. Imi da prilejul sa arat cum oamenii de stiinta preiau idei care incep ca speculatii si fie le infirma, fie le transforma in ipoteze plauzibile sau in stiinta ferma. - Kip Thorne Traducere din limba engleza de Walter Fotescu. Fragment din cartea "Stiinta din filmul Interstellar" de Kip Thorne: "In timp ce Ranger il poarta pe Cooper tot mai adanc in maruntaiele lui Gargantua, el continua sa vada universul deasupra lui. Lumina care ii aduce acea imagine este urmarita de o singularitate de absorbtie. La inceput, singularitatea e slaba, dar ea castiga rapid in putere, pe masura ce tot mai multa materie cade in Gargantua si se acumuleaza intr-un strat subtire (capitolul 27). Legile lui Einstein dicteaza asta. Sub Ranger este o singularitate de ejectie, creata de materia care a cazut in gaura neagra cu mult timp in urma, si a fost retroimprastiata in sus, spre Ranger (capitolul 27). Ranger e facut sendvis intre doua singularitati (figura 28.2). El va fi inevitabil atins de una sau de cealalta. Cand i-am explicat lui Chris cele doua singularitati, el a stiut imediat care dintre ele trebuie sa-l atinga pe Ranger. Singularitatea de ejectie. De ce? Fiindca Chris adoptase deja, pentru Interstellar, o varianta a legilor fizicii care impiedica obiectele materiale sa se deplaseze inapoi in timp (capitolul 30). Singularitatea de absorbtie e produsa de materie care cade in Gargantua mult timp dupa caderea lui Cooper (mult timp dupa masurat conform cu timpul universului exterior, timpul Pamantului). Daca Cooper e atins de acea singularitate si supravietuieste, viitorul indepartat al universului va fi in trecutul sau. El va fi atat de departe in viitorul nostru, incat, chiar si cu ajutorul fiintelor din hiperspatiu, nu se va putea intoarce in sistemul solar decat miliarde de ani dupa ce a plecat, daca se va intoarce vreodata. Asta il va impiedica sa-si reintalneasca fiica, pe Murph. De aceea Chris a ales ferm ca singularitatea de ejectie, nu cea de absorbtie, sa-l atinga pe Cooper - ca el sa fie atins de singularitatea produsa de materia care a cazut in Gargantua inainte de Ranger, nu dupa. Totusi, alegerea lui Chris prezinta o mica problema pentru interpretarea mea stiintifica a filmului."