Textul de fata are ca sorginte intalnirile colocviale dintre Paul Miron si Ovidiu Nimigean: in soarele Marii Negre, in umbrele Padurii Negre, la taifas fara griji, la ore pline de spirit, dar si de ganduri fara solutie, la plimbari prin gradina, la masa, la un pahar. A fost ideea lui Ovidiu de a fixa povestile ascultate intr-un volum, povesti uneori pline de haz, alteori de tristete, mereu ironice sau autoironice. Propunerea a luat o prima forma concreta in ianuarie 2004 prin inregistrarea fonica a 40 de casete, la Freiburg, a fost continuata prin transcrierea Ginei Nimigean, cu pricepere si sarguinta fara egal, inceputa si ea la Freiburg. ELSA LUDERDomnul Profesor a facut in viata lui destule meserii. Dar ultima i s-a potrivit cel mai bine. Si s-a lipit de el. Avea toate darurile pentru asta: era plin de rabdare si de tact, devotat in tot ce facea, atotstiutor, fara sa faca parada de eruditie, si, nu in ultimul rand, vorbea si scria intr-una dintre cele mai frumoase limbi romanesti din cate am auzit si am citit. NICOLAE MANOLESCU