Sa fie oare secolul al XVIII-lea doar deist, dusman al ateilor, conservator, burghez, monarhist, asa cum il infatiseaza de obicei istoriografia? Sau comporta el si o mana de filosofi ceva mai neascultatori? Intr-adevar, ca revers al istoriografiei dominante, gasim din fericire si ganditori care celebreaza voluptatea deculpabilizata, vestesc moartea lui Dumnezeu, sustin public colectivizarea pamanturilor, indeamna la sugrumarea aristocratilor cu matele preotilor, oficiaza partuze filosofice si orgii carnale, incita la filosofare in folosul saracilor si al poporului, cred in posibilitatea de a schimba lumea, propovaduiesc o morala eudemonista, daca nu chiar hedonista, si se bizuie pe dreptatea omeneasca. Acestia sunt extremistii Luminilor, caci ei intrupeaza o gandire radicala. Numele lor? Jean Meslier, preot ateu si anarhist; La Mettrie, medic filosof, partizan tragic al artei desfatarii; Helvetius, perceptor general indragostit de dreptatea sociala; d?Holbach, baron materialist sustinator al unei etocratii; Sade, marchiz dezlantuit. Un cvintet teribil, cu idei care au un iz patrunzator de pucioasa...Cuprins:Escrocii filosofiei;Genealogii ale mortii lui Dumnezeu;Voltaire bigotul!;Cum trebuie facuta revolutia?;Strategii ale disimularii;Hedonismul crestin;Robespierre, Napoleon & Co;Ateul virtuos.
Cărți,multe cărți.
