Viermii de nisip ai Dunei este volumul al VIII-lea din seria Dune Descopera seria Dune . Ithaca, nava refugiatilor care au scapat de pe planeta parjolita Dune, incearca sa scape de un inamic terifiant si misterios. Fugarii au folosit tehnologia genetica pentru a reinvia figuri-cheie din trecutul Dunei, inclusiv pe Paul Muad'Dib, caci au nevoie ca eroii din trecut sa isi foloseasca talentele speciale pentru a face fata noilor pericole. Masinile ganditoare, despre care se credea ca ar fi fost exterminate in timpul Jihadului Butlerian, se pare ca au supravietuit si ca s-au intors acum, dupa zeci de mii de ani petrecuti in exil. Vor putea, oare, eroii readusi la viata sa le opreasca si sa salveze rasa umana de la anihilare? Daca esti unul dintre fanii seriei originale, e foarte probabil sa fii tentat sa citesti Vanatorii Dunei si Viermii de nisip ai Dunei cu o intrebare nascuta dintr-o doza de neincredere: vor reusi Brian Herbert si Kevin J. Anderson sa se ridice la nivelul lui Frank Herbert? Recomandarea mea este sa lasi prejudecatile la intrare si sa te bucuri de o noua vizita in universul Dune pentru finalul surprinzator al celei mai cunoscute aventuri spatiale scrise vreodata. The spice must flow! - Marian Coman, redactor-sef Armada Traducere din limba engleza de Cristina Ghidoveanu. Fragment din cartea "Viermii de nisip ai Dunei" de Brian Herbert, Kevin J. Anderson: "Prinsa in capcana de flota masinilor, Itaca era prizoniera, cu motoarele avariate si armele epuizate. Duncan nu putea face nimic decat sa astepte si sa-si planga prietenul mort. Consecintele si amintirile vuiau in jurul lui. Se misca metodic si se bizuia pe concentrarea de mentat ca sa indeplineasca pana si cele mai simple actiuni. Sheeana statea alaturi de el pe puntea de navigatie. Desi se mandrea cu puritatea Bene Gesserit si-si tinea toate emotiile in frau, a parut profund tulburata cand au mutat trupul lui Teg de unde zacea prabusit pe punte. Lui Duncan nu-i venea sa creada cat de fragile si de usoare erau ramasitele basharului. Parea facut din panze de paianjen si tendoane, frunze uscate si oase goale pe dinauntru. - Miles si-a dat viata pentru noi toti, a spus Duncan. - De doua ori, a observat ea. Remarca ei l-a facut pe Duncan sa se gandeasca la toate vietile pe care si le daduse el pentru Atreizi. Cu voce ragusita, a continuat: - De data asta, sacrificiul a fost degeaba. Miles si-a epuizat toata viata ca sa ne faca reparatiile de care aveam nevoie, iar eu n-am reusit sa ne eliberez. N-ar fi trebuit s-o faca. Sheeana l-a fixat cu o privire aspra. - N-ar fi trebuit sa incerce? Suntem oameni. Trebuie sa incercam, oricare ne-ar fi sansele. Niciodata nu exista garantii. Fiecare actiune din viata e un risc. Basharul a luptat pana in ultima clipa a existentei, pentru ca a crezut ca avem o sansa. Am intentia sa fac acelasi lucru. Duncan a privit in jos, la fata scofalcita, mumificata, a prietenului sau si si-a amintit toata hotararea si antrenamentul sever pe care i le aplicase cand era un tanar ghola. Sheeana avea dreptate. Chiar daca Duncan nu reusise sa elibereze Itaca si sa ii scape, el si Miles ii aratasera Inamicului ca fiintele umane erau imprevizibile si rezistente, ca nu trebuiau subestimate. Si nu se terminase inca. In loc de o simpla captura, masinile ganditoare fusesera silite sa sacrifice una dintre navele lor cele mai mari, doar ca sa-i opreasca. - O sa-l ducem la una dintre ecluzele mici, a anuntat el. Din moment ce fiecare miscare le era acum dictata de navele Inamice care-i trageau dupa ele, n-avea niciun rost sa ramana la comenzi. - N-am nici cea mai mica intentie sa las masinile sa puna mana pe el."
Cărți,multe cărți.
