Cartea de față reprezintă un veritabil prolog al cărții Pelerinul rus, apărută în secolul al XIX-lea, titlu care a permis practicarea la scară mai largă a rugăciunii neîncetate formată din cuvintele „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă”. Este deci o incursiune în istoria isihasmului în încercarea de a identifica prototipul textual al rugăciunii inimii tocmai în practicarea rugăciunilor scurte de către cele mai emblematice figuri patristice din secolele IV‒VIII d. Hr. Observăm totuși că acest curent isihast se sprijină pe un precedent apostolic, dacă luăm în seamă cuvintele Sf. Pavel: „rugați-vă neîncetat” (I Tesalonicieni 5, 17). Dar dacă invocarea perpetuă a numelui dumnezeiesc a reprezentat o practică spirituală timpurie, cum sunau deci primele rugăciuni scurte și primele apelative acordate Mântuitorului care se aflau permanent pe buzele, în mintea și în inima vechilor creștini? Totodată, cartea ne prezintă lungul drum al formarii rugăciunii inimii în varianta pe care noi o cunoaștem astăzi. Este în egală măsură și o prezentare a strădaniilor ascetico-mistice pentru dobândirea rugăciunii continue ce îmbracă mintea credinciosului într-un foc imaterial asemenea minților cerești ale slăviților îngeri. O asemenea stare duhovnicească scoate sufletul din bezna păcatului și din sfera tuturor tristeților și anxietăților cotidiene, creștinul fiind orientat spre patria lui cerească de nădejdea mântuirii care decurge din starea de rugăciune.
Cărți,multe cărți.
