„Autorul surprinde caracterul problematic al modelului antropologic și epistemologic de factură monistă, materialistă, care, prin reducerea omului strict la realitatea materială și a minții la creier – neuroni, dar și prin explicații de tip mecanicist, a promovat mitul infailibilității științelor experimentale. Această gândire, aflată într-un evident contrast cu concepția tomistă despre unitatea substanțială a sufletului și a trupului, a primit critica lui Karl Popper prin teoria despre caracterul conjectural al cunoașterii, prin analizele sale dedicate relativității metodelor de cercetare științifică și prin afirmarea binomului minte-corp” (Pr. prof. univ. dr. Cristian BARTA).