Sarbatoarea Nasterii Domnului reactualizeaza sacramental evenimente fericite si nefericite în care se întrepatrund bucurie si amaraciune, speranta si suferinta. De fapt, Craciunul este ca o poarta deschisa spre întelegerea sensului deplin al evenimentelor mantuitoare, care-l au in centrul lor pe Domnul Nostru Isus Christos. Dar se intimpla, uneori, ca euforia sarbatorilor sa camufleze samanta Crucii si a Învierii, care sunt parte constitutiva a Craciunului. Oare de aceea sîntem mai atrasi de Craciunul romantic, sentimental si comercial si pierdem din vedere adevarul Craciunului, marturisirea credintei în divinitatea si umanitatea lui Isus din Nazaret?
Meditatiile despre Craciun arata legatura stransa dintre Craciun si Paste, pentru ca Ieslea în care s-a nascut Isus este o prefigurare a Crucii pe care va fi rastignit; un loc trimite la celalalt. Se gasesc aici argumente pentru a (re)descoperi Craciunul spiritual si a trai misterul lui Christos sub chip de Prunc nascut la Betleem, acordînd importanta în primul rand Sarbatoritului si apoi ingredientelor culturale si traditionale. Astazi nimeni nu este criticat pentru adevaruri umaniste sau idealuri mistice ce nu fac atingere mersului lumii. Dar despre marturisirea cu tarie, pana la sange, a Adevarului întrupat oamenii au ceva de spus. Unii îl accepta, altii îl resping.
Cărți,multe cărți.
