Mari sau mici, mărunți sau puternici, lumea cea minunată care ne înconjoară e a tuturor. „Ce adâncă e marea, și pământul, ce lat” spune micul melc din această poveste. Cum să stai toată ziua lipit de o stâncă oarecare de pe malul mării, când sunt atâtea lucruri de descoperit? Trebuie să fie o cale să vezi lumea, chiar dacă ești doar un melc, iar eroul nostru o găsește pe cea a prieteniei. Alături de o uriașă balenă, străbate mările în lung și-n lat. Dar chiar și cineva mare și puternic, cum e balena, poate să aibă odată nevoie de ajutor. Când balena, surprinsă de reflux, eșuează pe o plajă, tocmai melcul cel mic e cel care ajută decisiv la salvarea ei.Aceasta e povestea c-un melc ce-a fost odată Și o balenă mare, albastră, cocoșată. Aceasta-i stânca neagră ca fumul de vapor Și-acesta este melcul cel iute de picior. El se târa pe stâncă cu cochilia-n spate Și se uita la mare, la navele-ancorate… Și cum se uita, smiorcăind, a oftat: — Ce adâncă e marea, și pãmântul, ce lat! Ce-aș porni-n larg și eu! a oftat el din greu.
Cărți,multe cărți.
