Masacrul de la Two Storm Wood

Nu a vrut sa vorbeasca despre Two Storm Wood. Parca locul si-ar fi gasit drum in interiorul lui, intunericul raspandindu-se ca o pata, infectandu-i gandurile si visele. Logodnicul lui Amy Vanneck este un soldat pierdut printre cei multi, dar ea nu este pregatita sa accepte ca trupul lui s-ar putea sa nu fie gasit niciodata. Sfidand conventiile, greutatile si sansele mici, ea pleaca in Franta, hotarata sa descopere ce s-a intamplat cu barbatul pe care l-a iubit atat de mult. Capitanul Mackenzie este un supravietuitor al razboiului, dar inca prizonierul acestuia. Nu se poate intoarce acasa pana cand tovarasii sai cazuti pe front nu sunt recuperati si inmormantati. Dar totul se schimba atunci cand face o descoperire infioratoare sub ruinele unui adapost german. In curand, devine clar ca ceea ce a descoperit Mackenzie este o crima de razboi de o salbaticie inumana. Pe masura ce adevarul intunecat iese la iveala, atat el, cat si Amy pornesc in cautarea unui psihopat, unul pentru care atrocitatile de la Two Storm Wood nu reprezinta un sfarsit, ci doar inceputul. Unul dintre cele mai palpitante thrillere pe care le-am citit vreodata... Campul de lupta este un personaj in sine... E greu sa lasi din mana aceasta poveste inteligenta si intunecata. - D.B. John, autorul cartii Star of the North Roman de atmosfera, indelung documentat, Masacrul de la Two Storm Wood scoate la lumina ororile si traumele Primului Razboi Mondial, care continua si dupa terminarea acestuia. Este un roman care nu numai ca te informeaza, dar te si tine legat de scaun in acelasi timp. - Abir Mukherjee, autorul seriei Wyndham & Banerjee Fragment din cartea "Masacrul de la Two Storm Wood" de Philip Gray "Amy accepta sa ia loc langa pat. Privirea lui Staveley era fixata pe drumul de afara, care ducea spre Amiens. - Logodnicul domnisoarei Vanneck a fost in batalionul dumneavoastra, spuse sora Adams cu veselie in glas. Sunt sigura ca aveti multe povesti care ar putea sa o intereseze: multe amintiri despre batalionul Manchesters. Staveley nu se clinti. - I-am spus ca ai fost decorat cu Medalia Militara. De ce nu ii spui cum ai primit-o? Se auzi o rasuflare venind din partea lui Staveley. - Spune-i despre medalie, insista sora Adams. A venit aici tocmai din Anglia. Capul lui Staveley se intoarse putin. Jumatate din buza de sus parea sa se fi intors in interior, scotand la iveala un rand de incisivi diformi. Lui Amy ii era greu sa se uite la el. - A salvat un ofiter ranit din tara nimanui, spuse sora Adams, chiar de sub tunurile inamicului. A dat dovada de un curaj remarcabil, au spus colegii lui. Pieptul caporalului se ingreuna, respiratia lui scotand un sunet suierator. Isi intoarse iar privirea spre drum. - Logodnicul meu a fost Edward Haslam, spuse Amy. Capitanul Haslam. Mi-au spus ca ai facut parte din regimentul lui. In sfarsit privirea lui Staveley o intalni pe a ei. - E adevarat, nu-i asa, Jack? intreba sora Adams. - Voiam doar sa stiu daca ai fost pe aproape cand a... Daca stii cumva ce s-a ales de el? Din gura lui Staveley iesi un plescait sec. - Rose. Era mai mult un mormait decat un cuvant. - Ii este sete, remarca Amy. Sora Adams ridica ulciorul de lut care statea langa pat. - Ti-e sete, Jack? O sa-ti mai aduc niste apa. Pleca cu ulciorul dupa ea. - Cine este Rose, intreba Amy cu blandete. E cumva... ? - Rose. Bratul lui Staveley facu un cerc ciudat peste patura. Voia ca Amy sa se apropie. Oare credea ca ea era Rose? Iubita lui, sotia lui? Ea se apleca spre el. Poate ca si ochii ii erau afectati. Poate ca nu vedea bine."