Lupinul dulce

Caracteristicile boabelor de lupin dulce le fac apte pentru consumul de catre animale fie sub forma de nutreturi preparate industrial, fie ca si consum direct, in exploatatiile zootehnice. Alte utilizari potentiale pot avea loc in alimentatia umana dar si in industrie. Cartea vine in sprijinul producatorilor agricoli de graunte, al crescatorilor de animale rumegatoare dar si al producatorilor industriali de nutreturi concentrate. Tratand, in principal, cultura lupinului alb este prezentata la inceput planta cu originile ei, cu fiziologia si genetica acesteia si cu caracteristicile varietatilor precum si cu itinerariile culturale ale tipurilor de iarna si de primavara. Partea a doua este consacrata descrierii diferitelor utilizari: alimentatia animala, umana si utilizarea industriala. In partea a treia sunt descrise si alte specii de lupin. La fel ca fasolea si mazarea, lupinul dulce contribuie la o agricultura foarte economica, cu limitarea drastica a importului de turte de soia. Nu in ultimul rand se subliniaza aportul de azot in sol asigurat de aceasta planta leguminoasa inca insuficient de cunoscuta la noi dar atat de raspandita in multe zone europene. Fragment: "Tratarea semintelor O boala foarte grava care ameninta cultura de lupin este antracnoza (Colletroticum glocosporioides). Ea se transmite prin reziduuri de cultura contaminate si prin seminte. Pentru a evita riscurile dezvoltarii bolii, tratamentul semintelor este imperativ. Tratamentul se realizeaza cu Germipro UFB (produs omologat). Acesta contine carbendazima (177 g/l) si iprodiona (350 g/1). Aceste substante active se gasesc sub diferite denumiri comerciale. Este posibil sa, facem noi insine amestecul celor doua substante in proportia amintita dar omogenizarea amestecului cu greu o poate atinge pe cea obtinuta industrial. În culturile de primavara, acesta este singurul tratament necesar pentru seminte. De retinut: tratamentul semintelor cu Germipro UFB este indispensabil in lupta contra antracnozei. Inocularea semintelor Lupinul este o leguminoasa care are capacitatea de a fixa azotul din aer in sol gratie bacteriilor simbiotice, Bradyrhizobium lupini prezent in nodozitati. Aceste bacterii se gasesc in stare naturala in soluri ale caror pH este cuprins intre 4,5 si 6,5. Ele sunt specifice lupinului dar si altor cateva specii cum ar fi Ornitopus sativus Brot. Prezenta trifoiului alb spontan, a culturii de lucerna sau soia nu ofera nicio indicatie despre prezenta rizobiumului de lupin in sol. Prin urmare, fiecare specie este colonizata de catre bacteriile simbiotice specifice. În soluri avand un pH sub 4,5 sau peste 6,5 va trebui sa inoculam semintele. Inocularea semintelor se face ca un substrat continand rizobium. În general, aplicarea se face cu cateva ore inainte de semanat. Amestecarea se poate face betoniera electrica. Inocularea semintelor este la fel recomandata atunci cand se infiinteaza prima cultura pentru a fi siguri ca exista populatii de rizobium suficiente pentru asigurarea unei bune nodulatii. De retinut: inocularea este obligatorie atunci cand pH-ul solului este peste 6,5 si recomandabila la infiintarea primei culturi de tupin. "