Cu un pregnant talent de povestitor, Luminita Ignea face portretul copilului din perioada comunista, dintr-un sat de pe "meridianul Ozana", imprumutand verva, umorul si simtul detaliului de la "megiesul" Ion Creanga. Rar mi-a fost dat sa citesc niste amintiri din copilarie scrise cu farmecul recuperarii, dar si cu bucuria risipirii in mintile si inimile cititorilor, asa cum se intampla in aceasta carte deopotriva initiatica si nostalgica. - Adrian Alui gheorghe Vecina mea natala, tata Aglaia (atunci si acolo apelativul nu avea sens peiorativ), avea un agud cu cele mai dulci fructe de pe Pamant. Asa au fost si asa vor ramane, ca asta cu primul fruct interzis, e ca aia cu primul sarut. Dar sa nu divagam... Ei, acest dud crestea ca Fat-Frumos langa gardul nostru de la gradina, unde avea Maturoaia, ca asa i se spunea, nu in fata, da' in satul meu toti aveam o porecla, privata. Si acest falnic si rodnic dud isi avea radacinile infipte adanc in locul cu pricina, de acolo isi extragea seva. Motiv pentru care taticu imi interzicea categoric sa ma ating de fructele lui care, nu doar ca rupeau crengile de multe ce erau, dar cadeau din belsug si peste gard la noi.
Cărți,multe cărți.
