Ideea că un lucru complicat devine simplu prin recurs la logică este, probabil, una dintre distorsiunile care se propagă în istoria gândirii până în prezent. În primul rând, reduse strict la logică, lucrurile complicate nu mai sunt ele insele, în al doilea rând, o logică pe măsura complexității lucrurilor este departe de a fi simplă. Așadar, lucrarea are vocația de a-i contraria deopotrivă pe juriști și pe logicieni. Oricine situat între cele două categorii va rămâne, probabil, cu sentimentul unor ordini fragile, dar inteligibile, transparente: dreptul, prin natura sa complex, nu devine mai simplu prin importul logicii, iar logica utilizată în drept nu este una facilă. În special pe juriști, în orice ipostază, lucrarea îi confruntă cu propriile standarde ale raționalității declarate, dar neatinse, iar pe logicieni cu fluiditatea juridică pe care nu o pot cuprinde decât fie fragmentar, fie în scheme foarte largi. Este o lucrare despre logică și drept care nu sacrifică subiectul și subiectivitatea și, prin aceasta, cred, salvează ceva esențial: ideea că ne situăm inevitabil într-o dublă calitate, de subiect în umanitatea profundă, deopotrivă rațională și irațională, și de subiect de drept, prinși în două jocuri care se joacă simultan și care nu se suprapun în mod necesar. Având această idee pivot, lucrarea propune o nouă fundamentare a logicii juridice, acoperind elemente din quasi-totalitatea ramurilor de drept, privat și public, intern, european și internațional: de la dreptul material al actului juridic, persoanelor, drepturilor reale, teoriei generale a obligațiilor, contractelor, succesiunilor, al dreptului comercial, al comerțului internațional, al drepturilor omului și al dreptului penal, general și special, până la dreptul procesual și domeniile conexe dreptului precum criminalistica și criminologia, fără a neglija dimensiunile dreptului român, dreptului comparat, școlilor de gândire juridică, teoriei dreptului sau aportul fundamental al filosofiei, deopotrivă continentale și analitice.
Cărți,multe cărți.
