Volumul Dreptul la apărare al acuzatului este rezultatul unei cercetări științifice de lungă durată, desfășurată de către autor pe parcursul studiilor doctorale, alături de teorii dezvoltate în activitatea sa profesională curentă – avocat specializat în cauze penale. Dacă titlul ar putea fi considerat a nu denota prea mare noutate, nu același lucru poate fi spus și despre conținut, acesta surprinzând materia tratată într-o paradigmă inovativă, categorică și profund personală. Ca atare, indiferent de validitatea ideilor prezentate, forța argumentelor este cea care obligă la o profundă introspecție juridică, lucrarea constituindu-se într-un veritabil punct de pornire a unor dezbateri intense și deci, finalmente, generând plusvaloare dreptului procesual penal. Pe plan național, cartea reprezintă prima încercare de înglobare și subordonare, într-o singură structură coerentă, a tuturor reperelor ce alcătuiesc dreptul la apărare al acuzatului, în dorința de a determina esența, rațiunea și dinamica acestuia în cadrul procedurii judiciare penale. Efortul autorului este concentrat pe două mari planuri: unul vizibil, constând în examinarea izolată, secvențială și aprofundată a unor instituții de drept ce intră în conținutul dreptului la apărare al acuzatului, și unul mai puțin vizibil, dar poate mai important, constând în analiza corelată a respectivelor instituții, ca urmare a subordonării lor unui întreg. Pe de altă parte, originalitatea lucrării se manifestă inclusiv prin faptul că, acolo unde a considerat imperativ, autorul a abandonat întru totul moderațiunea, identificând și analizând tranșant anumite realități juridice sensibile, renunțând la anumite concepte stereotipe sau desuete și pătrunzând astfel în profunzimea celor mai spinoase probleme ale dreptului la apărare, multe dintre acestea transcendând chiar situației particulare a acuzatului și constituindu-se în neajunsuri generice ale procedurii penale în ansamblul său. Pe lângă abordarea deloc moderată a chestiunilor sensibile, originalitatea poate fi observată inclusiv în încercarea permanentă a autorului de regularizare și standardizare a materiei, prin extragerea unor reguli și excepții apriorice, clare și de netăgăduit în privința fiecărui subiect tratat, prin căutarea perpetuă a logicii, structurii și echilibrului. Iar toate acestea concură către un titlu final dedicat remediilor procesuale disponibile acuzatului în cazul încălcării prerogativelor sale, concluzia fiind că seriozitatea cu care sunt privite sancțiunile procedurale cu potențială incidență dau însăși măsura dreptului la apărare al acuzatului.
Cărți,multe cărți.
