Linistea de dinainte. Despre originile neasteptate ale unor idei radicale

Avem tendinta sa credem ca revolutiile sunt zgomotoase, ca sunt despre nemultumiri si revendicari exprimate in gura mare, in vazul lumii. Dar ideile care stau la baza acestora au fost de regula concepute in spatii mai linistite, in mici unghere in care membrii unei avangarde pot sa sopteasca intre ei, sa-si imagineze realitati alternative si sa discute despre cum sa-si atinga telurile. Aceasta carte extraordinara identifica asemenea locuri de-a lungul secolelor si pe cuprinsul continentelor si avertizeaza ca, intr-o lume dominata de mediile de socializare, ele vor disparea probabil curand. Gal Beckerman ne duce inapoi in secolul al XVII-lea, la corespondenta care a aprins scanteia revolutiei stiintifice, si apoi mai departe in timp, pentru a examina o serie de motoare ale schimbarii sociale: petitiile care au asigurat dreptul de vot in Anglia anilor 1830, revistele care au dat glas furiei femeilor la inceputul deceniului 1990 si chiar aplicatiile folosite de epidemiologii care s-au luptat cu pandemia de COVID-19 in umbra unei administratii inepte. In fiecare dintre aceste cazuri, Beckerman ne arata ca miscarile noastre sociale cele mai hotaratoare - de la decolonizare la feminism - au luat nastere in retele discrete, inchise, care au permis unui mic grup sa-si incubeze ideile inainte de a le difuza pe scara larga. Dar Facebook si Twitter inlocuiesc aceste spatii private prolifice, in detrimentul activistilor din intreaga lume. De ce s-a destramat Primavara Araba? De ce Occupy Wall Street nu a castigat niciodata tractiune? Si-a implinit Black Lives Matter intregul potential? Beckerman ne arata ce le lipseste acestor noi ecosisteme ale mediilor de socializare: totul de la rabdare pana la concentrare - si ne ofera o reteta pentru a cultiva din nou idei radicale. Lirica si profunda, Linistea de dinainte priveste spre trecut pentru a ne ajuta sa ne imaginam un viitor diferit. Excelenta… Printre bucuriile oferite de Linistea de dinainte se numara si modul in care reformuleaza detaliile aparent neimportante ale conversatiei cotidiene pentru a scoate in evidenta caracterul lor tacit subversiv. - Chicago Tribune Linistea de dinainte este o carte deopotriva neobisnuita si incantatoare... Studiile de caz ale lui Beckerman, care acopera o perioada lunga din istorie, si talentul sau de narator asigura unicitatea si valoarea acestei carti. - Washington Post In loc de o alta ieremiada pesimista a spatiului virtual, Beckerman ne ofera o serie de naratiuni istorice foarte detaliate, profund analizate si relatate, pentru a ne ajuta sa facem un pas in lateral si sa ne gandim de unde vor veni urmatoarele idei radicale, cele de care vom avea nevoie daca vrem sa depasim un veac catastrofic. - Los Angeles Review of BOOKSooks Cinematica, comprehensiva, subtil ambitioasa. Beckerman ne poarta intr-un tur istoric magic - Aix-en-Provence in 1635, Moscova in 1968, Sausalito in 1985 -, reusind sa ne imerseze in aceste lumi si adunand cu rabdare detalii. - Andrew Marantz, The New Yorker Rareori o carte ofera un nou mod de a privi schimbarile sociale. Linistea de dinainte exact asta face. - Walter Isaacson O performanta patrunzatoare a intelectului. Aceasta carte ar trebui citita de oricine este interesat sa gandeasca. - Andrew Solomon O explorare fascinanta si importanta a modului in care ideile care schimba lumea incubeaza si se raspandesc. - Steven Pinker Linistea de dinainte ajuta cititorii sa-si imagineze si sa se alature unei conversatii mai bune in bucataria ideilor. - Financial Times Traducere din limba engleza de Adina Avramescu. Fragment din cartea "Linistea de dinainte. Despre originile neasteptate ale unor idei radicale" de Gal Beckerman: "In anii de dupa moartea lui Stalin, in 1953, Uniunea Sovietica a putut sa respire. A fost o perioada cunoscuta sub numele de Dezghet si, asemenea multora din generatia ei, Natalia Gorbanevskaia a fost modelata de usoara deschidere pe care aceasta perioada a adus-o dupa ani lungi de teama si crime generalizate. Nikita Hrusciov, noul lider, si-a rostit "discursul secret" in 1956, denuntand cultul personalitatii practicat de Stalin, precum si conducerea sa represiva. O noua gandire, noi forme si culori au reusit sa-si faca loc. Picturi semnate de Picasso au fost expuse la Moscova si Leningrad, si Natasa, asa cum ii spunea toata lumea, s-a grabit sa le vada impreuna cu prietenii ei de la universitate. Dar pentru intelighentia urbana, acest moment ametitor prezenta de asemenea un nou set de complicatii. Doar cu cateva zile inainte ca operele cubiste sa ajunga la Ermitaj, tancurile sovietice strivisera brutal Revolutia Maghiara. Nu mai era clar ce tipuri de actiuni ar fi impins regimul la limita. Sub Stalin, daca testai limitele libertatii, riscai sa fii trimis intr-un gulag siberian sau sa fii dus in beciul unei inchisori si impuscat. Dar cat de departe puteai sa mergi acum? Terenul, desi curatat de minele antipersonal, inca mai avea gropi adanci in care puteai sa cazi sau pietre ascutite peste care trebuia sa treci. Ce ar fi provocat regimul? Cat de critic puteai fi si ce anume puteai critica? Ce arta era permisa? Si ce fel de adevaruri dificile puteau fi rostite cu o voce mai sonora decat o soapta? Terenul pentru testarea acestor intrebari a fost samizdatul. Termenul a rezultat din contopirea cuvintelor "auto" si "publicare" - de obicei sub forma unui manuscris tiparit si a fost din toate punctele de vedere un produs unic al Dezghetului. La inceputul anilor 1960, acesta a reprezentat metoda clandestina de lecturare a romanelor, prozei scurte, poeziilor, eseurilor politice si memoriilor care nu ar fi trecut niciodata de cenzura de stat sovietica. Scrisul clandestin a devenit rapid cea mai interesanta forma de scriere, trecuta din mana in mana in mod ilegal, un fel de fruct interzis. (O gluma populara din vremea aceea este despre o mama care, cand fiica ei a refuzat sa citeasca Razboi si pace, a retiparit-o ca samizdat, pentru ca mai apoi fata sa insface cartea si sa-i soarba fiecare cuvant.) In ce priveste o poeta infloritoare ca Natasa, care scrisese versuri de cand era doar o copila, Dezghetul a facut-o sa simta ca ar putea sa se exprime mai deschis, dar optiunile pentru ca lucrarile ei sa fie citite erau in continuare reduse. Pe vremea cand era studenta la filologie la Universitatea din Moscova, la sfarsitul anilor 1950, primele sale poezii au aparut la gazeta de perete a universitatii - pagini din foile volante au fost lipite in diferite locuri ale campusului, pentru a fi citite stand in picioare. Unii studenti au atacat-o, considerand-o "decadenta si pesimista" din cauza sentimentelor ei sumbre, legate de nefericirea in dragoste. Atunci a aflat si cat de periculoasa putea sa fie poezia in Uniunea Sovietica. Dupa inabusirea Revolutiei Maghiare, cativa dintre prietenii Natasei au fost arestati pentru poeziile lor si chiar ea insasi s-a trezit la faimoasa inchisoare Lubianka (locul in care o serie de detinuti fusesera impuscati in beci nu cu multa vreme in urma). La presiunile KGB-ului, a povestit totul despre crearea pamfietului care cuprindea versurile ofensatoare."