Limba si literatura romana. Comunicare - Fise de lucru, teste initiale, formative si finale, clasa a VI-a, semestru al II-lea 2011-2012

Esential in eficienta demersului didactic este sa se aiba in vedere segmentul de evaluare, care poseda o dubla pozitionare in raport cu invatarea. Mai intai evaluarea fixeaza coordonatele invatarii si finalitatile acesteia, motivand elevul la orice varsta. Pornind de la asteptarile pe care le are scoala de la activitatile de invatare, evaluarea vine sa cunatifice calitatea procesului, asigurand sansa pozitionarii elevului in raport cu ierarhia clasei sale, dar si prin raportare la standardele programei scolare. Prin urmare, evaluarea se releva ca un segment care, prin variatele sale forme de aplicare, il motiveaza obiectiv si subiectiv pe elev, determinand generarea de catre profesor a strategiilor didactice adecvate pentru dobandirea nivelului optim al competentelor specifice domeniului de cultura generala. In al doilea rand, evaluarea este punct de plecare pentru pasii urmatori in activitatiea de invatare, permitand elaborarea de catre profesor a unor scenarii adecvate particularitatilor clasei, dar si celor individuale detinute de fiecare elev. Cu toata complexitatea functionala a segmentului de evaluare, activitatile e aplicare nu au intotdeauna coerenta necesara pentru ca dubla pozitionare despre care am vorbit sa fie reala si eficienta in dobandirea de catre elevi a competentelor specifice. Daca pentru predare-invatare, profesorul are, de regula, atentia concentrata in vederea gestionarii timpului si a parcurgerii continuturilor asociate din programa, evaluarea fie ca este rapid si formal derulata, fie ca este omisa. La disciplina limba romana, elevul din gimnaziu este pus in fata unei activitati complexe de invatare, care vizeaza construirea de competente reale de comunicare, cu efecte in sfera relationarii interumane si cu expresia cea mai clara de manifestare in contextul afirmarii competentei culturale.