In ultimul timp circula ideea si chiar s-a scris ca limba romana vorbita in Basarabia este ca si inexistenta, ca ar fi, in cel mai fericit caz, o limba?de bucatarie?, in sensul utilizarii ei intr-un cadru intim, intr-un cerc restrans, care nu depaseste mediul familial. Cei care fac astfel de afirmatii au in vedere doar conversatiile auzite pe strazi, mai ales la Chisinau, unde era interzis a se vorbi romaneste. Or, adevarata limba romana nu se vorbeste aici, in locurile in care rusificarea a atins proportii ingrijoratoare, ci la sate, unde populatia a pastrat cu sfintenie graiul adevarat al provinciei. Greseala comisa poate fi usor remediata, daca sunt lecturate atlasele lingvistice romanesti, in special cele aparute pentru Moldova, si cele de la Chisinau. Intre ele exista o asemanare izbitoare si, dupa ce le-ai studiat, nu poti decat sa te gandesti la faptul ca te afli in fata unuia si aceluiasi lucru. Zeci de harti cuprind aceleasi raspunsuri lexicale, fonetismele sunt identice, aspectele morfologice, de asemenea. Basarabia ofera insa si unele aspecte lingvistice deosebite fata de alte provincii. Faptul ca au fost situate intr-o arie laterala sau periferica a dacoromanei, le-a permis graiurilor romanesti din stanga Prutului pastrarea unor fenomene lingvistice esentiale vechi, elemente arhaice (fonetice, morfologice si lexicale), rar intalnite sau chiar disparute astazi in alte zone, care au stimulat lupta impotriva graiurilor si limbilor straine, ce doreau sa triumfe, fara a avea nici un suport real.
Cărți,multe cărți.
