Aparitia, in 1973, a primei Carti din ciclul La Lilieci a surprins critica de intampinare: prin povestire, dialog, anecdota, Sorescu aducea in prim plan lumea satului dintr-o perspectiva cu totul noua, una in care refuzul conventiilor lirice, tragicul si comicul coexistau intr-o cheie considerata ironica, dar nu lipsita de afectiune. Cartile II-VI au fost publicate in 1978, 1980, 1988, 1995 si 1998 (postum).
Poemele sunt incadrate de o selectie de texte de escorta referitoare la miza si valoarea lor estetica: fragmente din marturisirile lui Marin Sorescu in legatura cu La Lilieci, un interviu despre geneza ciclului cu fratele mai varstnic al autorului, George Sorescu, si un dosar de referinte critice.