Jurnalul psihanalitic al unei tinere fete i-a fost trimis lui Sigmund Freud de catre Hermine von Hug-Hellmuth, prima psihanalista care avusese ideea de a introduce jocul in tratamentul pacientilor copii. Freud a fost entuziasmat si, intr-o scrisoare din 27 aprilie 1915, incuraja publicarea: Acest jurnal este o mica bijuterie. Cred ca, pana acum, nu s-a scris ceva care sa ne permita sa vedem atat de clar in sufletul unei tinere, apartinand lumii noastre din punct de vedere social si cultural, in anii de dezvoltare prepuberala. [?] Mai presus de toate, vedem cum misterul vietii sexuale iese la iveala si, apoi, cuprinde intreg sufletul de copil; vedem cat sufera copilul sub sarcina cunostintelor sale secrete si cum devine capabil sa-si duca intreaga povara. Despre toate aceste lucruri avem o descriere atat de fermecatoare, [?] incat nu poate sa nu fie de interes major pentru educatori si psihologi. - Sigmund Freud De la publicarea sa in 1919, Jurnalul a fost obiect de dispute legate de autenticitatea textului si de analize stiintifice si publice. Aceasta marturie a trezirii sexualitatii feminine parea prea aproape de teoriile freudiene si in contrast cu ideologia dominanta. Fetitele nu puteau sti atat de multe. A treia editie, din 1922, a fost complet retrasa din vanzare, iar cea dintai versiune in limba engleza a fost interzisa. Acest jurnal este mai mult decat o marturie, este un fragment de analiza, care va ultragia si azi spiritele ultraconservatoare.
Cărți,multe cărți.
