Volumul cuprinde 11 luni din anul 1943. Ultima parte a anului 1942 anuntase greaua situatie ce avea sa urmeze in destinele Romaniei. Chiar la inceputul volumului a fost inregistrat momentul capitularii de la Stalingrad. Ioan Hudita urmareste zi cu zi desfasurarea operatiilor militare, atat pe frontul din Rasarit, cat si pe celelalte teatre de razboi, informandu-se cu neincredere din comunicatele germane, sursa sa principala reprezentand-o mai ales Radio Londra, desi uneori asculta si Radio Berlin si Radio Roma si chiar Radio Moscova. Totodata, il pasioneaza si desfasurarea evenimentelor politice de pe scara mondiala si evident cu prioritate cele legate de evolutia conflagratiei mondiale.
Romania se afla la inceputul unei agonii. Pe front avea loc progresiva inaintare sovietica, iar armata germana nu se mai dovedea capabila de a o opri si de a-si relua Blizkriegul. In tara, Partidul National taranesc isi continua activitatea la nivelul conducerii, dar si al cadrelor sale. Hudita, ca secretar general adjunct si ca regateanul cel mai de seama din preajma lui Maniu, era direct implicat.
Jurnalul dezvaluie culise ale vietii politice care continua, urmarita, dar in fapt si tolerata de regim si, in acelasi timp, suntem martorii vietii universitare bucurestene. Important este si faptul ca aceste notatii zilnice dezvaluie viata cotidiana a unei capitale dintr-o tara prinsa in marea conflagratie, dar in care razboiul nu era inca deplin si direct prezent. Frontul era inca departe de hotarele Romanei, desi ? mai ales in ultimele luni din 1943 ? el se apropia ingrijorator si, in acelasi timp, nu a avut loc decat o singura actiune de bombardament aerian, in luna august 1943. Jurnalul ne infatiseaza programul acestui universitar si totodata politician al vremii, militant al opozitiei, intalnirile sale, conversatiile, mesele, care au loc ca si cum razboiul n-ar fi batut la portile tarii.
Cărți,multe cărți.
