Este vorba de jurnalul unui cărturar ce se ia în serios, valorificând anume datele personale şi deopotrivă şansele pe care i le oferea societatea românească în ultima decadă a secolului XIX şi în primii ani din secolul XX. Istoric al antichităţii, cu preocupări de arheologie, epigrafie, antropologie, lingvistică, Teohari Antonescu era deprins a-şi observa, adesea cu ochi critic, propriile fapte, a căror proiecţie în Jurnal va suscita, neîndoielnic, interesul cititorului. Scris mai cu seamă în momente de tensiune, discontinuu, secvenţial, Jurnalul în cauză are un aspect de însemnări intime, făcute cu menirea de a-şi fixa căutările, trăirile, reflecţiile ocazionale. Alexandru Zub
Cărți,multe cărți.
