Iubiri... si iubiri

Silvia Katz Ianasi s-a nascut in comuna Runcu, judetul Gorj, la 19 septembrie 1954. Locuieste in Israel si scrie in reviste din tara si strainatate. Colaboreaza de multi ani la „Revista Familiei” care apare saptamanal in Israel. In anul 2010 publica romanul „Dreptul la viata” Iar in 2011 apare Bestsellerul „Doar iubirea ramane” si publica proza in antologia „Cuvantul in timp”. In anul 2012 publica o carte cu povesti pentru cei mici „Spiridusii Padurilor” si primeste din partea academicianului Gheorghe Paun din Curtea de Arges medalia „Clubul iubitorilor de cultura”. In 2013 publica romanul „Viata ca un zid” pentru care a primit in ianuarie 2014 premiul din partea Centrului Cultural Israeliano-Roman, iar in 2014 publica romanul „Crime in numele iubirii” si in 2015 apare romanul Iluzii de femeie. A primit premiul de excelenta din partea Asociatiei Scriitorilor din Israel pentru promovarea culturii romanesti. Fragment din carte: "Era frumoasa si arata mult mai tanara. A fost prima mea dragoste platonica, stii cum este la varsta aceea. Cand i-am spus mamei ca sunt indragostit de prietena ei, nu m-a luat in serios si a inceput sa rada. In timpul facultatii nu reuseam sa-mi fac nicio prietena si ma gandeam mereu la ea. Stiam ca are de multi ani un prieten si se iubeau foarte mult. L-am cunoscut si recunosc ca eram gelos pe el. S-au casatorit, dar dupa nici doi ani de la casatorie barbatul a inselat-o si ea a pus capat relatiei. A trecut printr-un divort dureros si mama mi-a povestit ca a suferit enorm, dar nu l-a iertat. Dupa patru ani, cand am aflat ca se casatoreste cu un evreu si pleaca in Israel, ne-am bucurat pentru ea. Intre timp eu ma vindecasem de iubirea mea si ca orice tanar aveam unele relatii pasagere cu femei, dar nimic serios. Am terminat facultatea si am venit in capitala. Mama nu a vrut sa vina cu mine oricat am insistat. Stiu ca ele doua s-au mai intalnit cand venea in tara, dar eu nu am mai vazut-o decat acum zece ani, la moartea mamei. Atunci am cunoscut si pe sotul ei, un om minunat. Am pierdut relatia cu ea si ma bucur sa vad ca in sfarsit s-a hotarat sa publice cateva carti. Era visul ei si mama o incuraja de fiecare data. Am sa-i cumpar toate cartile ca sa le am in biblioteca si daca te hotarasti sa iei vreuna, da-mi voie sa le fac cadou mamei tale. Stii ca o simparizez, desi am discutat de putine ori."