Istoria ignorantei

Fiecare epoca s-a considerat mai cunoscatoare decat cele de dinaintea ei. Urmasii Renasterii au privit Evul Mediu ca pe o era a intunericului, ganditorii Iluminismului au incercat sa inlature superstitia prin ratiune, statul modern al bunastarii e hotarat sa ucida gigantul ignorantei, acum, cand lumea e hiperconectata la informatie fara limita. Ce ne facem insa cu toata cunoasterea pierduta de-a lungul secolelor? Suntem cu adevarat mai putin ignoranti decat stramosii? Povesti remarcabile despre nenumaratele forme de ignoranta – in religie si stiinta, in razboi si pe timp de pace, in politica, in afaceri, in arta, in catastrofe si in bunastare –, ignoranta  autentica sau studiata, constienta sau inconstienta, povesti despre modurile in care obstacolele, uitarea, secretomania, negarea, nesiguranta, prejudecata, neintelegerea si credulitatea au influentat cursul istoriei. De fapt, despre importanta recunoasterii limitelor cunoasterii, deoarece intotdeauna cu cat se genereaza mai mult