Volumul XVII din Jurnalul politic al profesorului Ioan Hudita cuprinde notatiile sale dintre 26 aprilie si 31 august 1946, patru luni dintr-o vara fierbinte si secetoasa pe toate planurile. Guvernul Groza se afla la putere de peste un an, tara continua sa se afle sub o ocupatie dura, satisfactia data opozitiei prin introducerea in guvern a doi ministri reprezentand cele doua mari partide istorice se dovedise formala si fara urmari practice. Aparent, lucrurile isi urmau cursul ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat, dar in fapt guvernantii se comportau ca intr-o tara care le fusese incredintata pe vecie. ?Peste tot, nota Hudita la 25 iulie 1946, nu auzi decat blesteme la adresa fenedistilor si a rusilor?, adaugand ca ?de un timp incoace lumea incepe a injura si pe anglo-americani, pe care ii invinuiesc de a ne fi vandut la Yalta?. In ceea ce il priveste, el continua parca cu incapatanare sa nu accepte aceasta ultima teza si sa se straduiasca sa convinga pe interlocutori ?ca se inseala complet?! Totodata, in mai multe randuri insemna in Jurnal fraze ca: ?Orasul e plin de bancuri si epigrame, unele mai usturatoare decat altele?. Dar evident, era vorba de o riposta specifica timpurilor de apasare, care insa era departe de a rezolva problema in sine!
Cărți,multe cărți.
