Insemnari din turnee

?Laurentiu Hodorog, o constiita civica si educativa, un responsabil cultural si un indrumator al tineretului, un descoperitor si sprijinitor de talente, un cercetator si un promotor al folclorului romanesc autentic, al pastrarii si predarii acestuia de la o generatie la alta. A fost director, dar a fost si interpret si regizor; a fost portar si femeie de serviciu daca a trebuit. A fost peste vrerea si puterea multora, si Ambasadorul folclorului romanesc si al Centrului universitar Cluj-Napoca in orase din Italia, Franta, Germania, Elvetia, Danemarca, Turcia, Grecia, dar si la Moscova si la Kiev, la Amsterdam si la Bruxelles. Era iubit si contestat, deopotriva. Nu, Laurentiu Hodorog care a adus pe scena traditii strabune (colinde, cantece de voie buna si doine, dansuri si obiceiuri de la sate), texte satirice si teatru experimental, expozitii de pictura si de fotografii, cursuri de jazz si de arta filmului nu a fost un culturnic, nu a fost un politruc; nici nu s-a opus fatis regimului, dar nici nu a ingenunchiat in fata directivelor absurde, ci si-a asumat doar dimensiunile umane si culturale statornice si perene, pe care i le dicta constiinta sa de fiu de taran bihorean, care-i spunea sa nu se rupa de ele. In cele cinci carti scrise de Laurentiu Hodorog pana acum se afla Omul si Faptele lui. Il gasim aici asa cum este, cum il cunoastem sau cum se ascunde, dar mai ales gasim drumurile si implinirile lui, precum si cele ale colaboratorilor, fara de care n-ar fi putut sa le parcurga. Dar nici acestia sa-si descopere fara el vocatia artistica, sa adune multe din implinirile vietii studentesti si ale celei de acum. De fapt, nu le-a scris pentru el ! Autorul le ofera memoriei, istoriei, satisfactiei si mandriei celor care sunt alaturi de el personaje autentice sau noua, celor de pe margine, care ne regasim la fel de incantati, in acest flux al timpului. Ce s-a petrecut si cum s-a petrecut intre repere de timp si spatiu aflam in cartile scrise cu de-amanuntul si cuprinzator. Sunt carti traite !? - Traian Bradea, Postfata