Imprumuta-ma cu timp

Citindu-i poeziile Danei Dascalu, am senzatia ca uneori sensul cuvintelor se abstractizeaza, modificandu-si miza semantica: ?Am ajuns sa cred intr-o liniste ce desparte timpul vartej intr-o mare cascada de vise?. Iar cand ?linistea?, ?timpul vartej? si ?cascada de vise? poarta cu sine alte intelesuri decat cele proprii, forta poeziei devine una de neegalat. Despre ?cuvintele ? vehicule pentru idei?, le vorbesc deseori la cursuri studentilor mei, dar rostul acestei afirmatii isi gaseste in poezia Danei Dascalu, o forma de intrupare si mai spectaculoasa: Emotia! Aceasta este poate principala provocare a noului volum de versuri pe care il lanseaza acum talentata autoare. Parcurgandu-i poemele, am ajuns deseori la adevarate exercitii empatice, identificand starea de incubatie a sentimentului ce precede creatia.