Fragment din volum:
Analizand-o pe ea se cunoscu pe sine, confruntandu-si lipsurile si sperantele, iar lucruri care pana atunci fusesera centrul universului sau isi pierdura importanta si alte nevoi iesira la suprafata, Calin realizand ca asteptasera acolo, in umbra, din totdeauna. Avea senzatia ca alergase toata viata fara sa stie, cautand... cautand mereu... ceva... pe el... un rost, un motiv, un scop. Derula sirul amintirilor, al petrecerilor, prietenilor, conflictelor, femeilor, ramase epuizat incercand sa regaseasca in ele ceea ce inainte il facuse sa se considere implinit, dar nu afla decat ca dincolo de toate plutea un adevar care pana atunci ii scapase, care il eluda in continuare, dar de care nu mai dorea sa fuga.
Era ca si cand axele lumii lui s-ar fi schimbat dintr-o data, iar el nu mai reusea sa le gaseasca si sa se integreze in noua ordine, pierduse directia drumului de la minus la plus, se diseca pe sine si punea sub semnul intrebarii orice decizie pe care o lua, nestiind ce mai ramasese sigur, pe ce se mai putea baza. Orbecaia, nereusind sa isi dea seama de ce toate erau exact invers decat fusesera pana atunci si nimic nu il mai multumea, avea mereu sentimentul ca ar fi trebuit sa faca ceva pentru a da un sens... nici el nu stia de ce, pentru ce, cui, cum.
Cărți,multe cărți.
