Hyperion

Motivam studiul de fata ca pe o incercare de a deschide noi perspective de interpretare in ceea ce priveste opera inca invaluita in mister a lui Friederich Holderlin (Romano Guardini vorbeste despre a operei sale, socotit in lumea moderna ca fiind (Heidegger), poet al esentelor prin fata caruia realitatile s-au deschis pline de sensul lor desavirsit si transcendent, lucru care de altfel soa oglindit in cuvintul sau poetic curgator ce se naste si creste si se stinge nestins in Absolut. Comentariile asupra operei lui Holderlin au mers pina la nivelul metafizicii si al limbajului (m.a. Heidegger), pina la idealismul sau plin de avinturi metafizice, dar marcat profund de o nota personala, caci, in ceea ce priveste esentialul gindirii, Holderlin soa lasat invatat in primul rind de inima sa, si abia apoi de carti, cum el insusi o spune, regretind ca a trebuit totusi sa prin scoala omeneasca. Au fost semnalate analogii intre operele lui Holderlin si F.W.J. Schelling, insa, asa cum arata Ernst Cassirer, multe dintre aceste elemente apar deja cristalizate in gindirea lui Holderlin (vezi versiunea Hyperion. Un Fragment aparuta in 1794 in revista ) intr-o perioada cind Schelling nici nu incepuse saosi elaboreze conceptul de filosofie a naturii. Intentia noastra nu este sa urmarim relatiile de influenta exercitate asupra lui Holderlin de diferitii ginditori pe care acesta i-a cunoscut (in acest sens este notorie prietenia sa cu Schelling si Hegel, admiratia sa pentru Fichte si Rousseau), ci mai degraba sa urmarim drumurile ce duc spre esentele metafizice ale gindirii marelui poet german.