Hipertensiunea pulmonară – subiect de carte – iată ce aduce nou acest Congres de Cardiologie. Hipertensiunea pulmonară a ajuns un subiect modern, mai ales acum în lumina noilor tratamente active. Este vorba de: - medicaţia ,,la zi” (prostacicline şi analogii prostaciclinelor; anatagonişti ai receptorilor endotelinei - bosentan, macitentan; inhibitori ai fosfodiesterazei – sildenafil, riociguat şi, de ce nu, blocanţii de calciu...), - combinaţiile medicamentoase, - procedurile intervenţionale şi chirurgicale (transplantul bipulmonar) care ar putea salva viaţa acestor bolnavi. Cum se prezintă în Clinică o istorie de hipertensiune pulmonară? Este ceva ce o diferenţiază concret de alte cazuri? Da, sunt lucruri care îi dau un aer personal, o fac să fie asemenea prezenţei materne – când o vezi să-i spui cu certitudine, cu toată încrederea ,,ea este a mea mămică” ca şi Nichita Stănescu… ,,Mânjii toţi au zis de iepe, Firul cepii a zis de cepe, Nucii toţi au zis de nucă, Cucii toţi au zis de cucă, Toţi pisoii de pisică, Iară eu, de-a mea mămică! ” Cine a contribuit la ,,rezolvarea” acestor cazuri? O seamă de doctori din toată ţara; i-am adunat (fiindu-mi mai aproape) pe cei din Bucureşti: - profesorul Miron Bogdan, preşedintele programului de Hipertensiune Pulmonară al Ministerului Sănătăţii, - profesorul I. M. Coman, coordonator al programului HTP în ,,IUBCV C.C. Iliescu” şi preşedintele Fundaţiei adulţilor cu boli cardiace congenitale - doamna doctor Ioana Ghiorghiu care a fost responsabilă de acest program în Clinica de Cardiologie III, ca să-l predea apoi - doamnei doctor Roxana Enache – care cu perseverenţă şi îndrăzneală a adunat în jurul său doctorii interesaţi de această patologie. Există istorii clinice surprinzătoare? Da, o mulţime: cazuri familiale; hipertensiunea portopulmonară; ventricul stâng unic necorectat; dextrocardie, sindrom Eisenmenger, prolaps de valvă mitrală şi tricuspidă; histiocitoză cu celule Langerhans; obezitate şi sindrom de apnee în somn; hipertensiuni tromboembolice operabile sau nu; scleroză sistemică; hipertensiune pulmonară multifactorială (are chirurgul vreun rol?); diagnostic de hipertensiune pulmonară aparent ferm, dar infirmat... În plus – cartea are ataşat un CD care conţine întrebările şi răspunsurile ,,cheie” şi unele imagini interpretabile doar în mişcare. Merită să cumpăraţi această carte? Sigur! Veţi găsi lucruri cu adevărat noi despre cauzele şi modul de rezolvare – cel puţin parţial – al hipertensiunii pulmonare...
Cărți,multe cărți.
