La convergenta Orientului cu Occidentul, haiku rasare ca ?o steluta purtand in spate intreg cerul? ? constata poetul japonez Yone Noguchi, tatal sculptorului Isamu Noguchi, discipol al lui Constantin Brancusi. Tocmai aceasta constatare ne-o releva, cu profunda si rafinata simplitate, dar si cu o remarcabila putere de sugestie, eseurile scriitoarei Clelia Ifrim despre haiku, din cartea ?Haijindo ? Calea Poetilor?. Lucrarea ne convinge ca recursul la haiku, o permanenta in istoria culturii nipone, raspandindu-se tot mai mult in lume, inedit si dinamic, mentine in universul sau inefabila legatura intre om si natura, dar si catharsisul ca dimensiune constanta. La fel ca muzica simfonica, haiku are neprielnica reputatie de a necesita o pregatire specifica pentru a-i patrunde intelesurile. Eseurile scriitoarei ne conving ca nu este asa. De regula, haiku nu se explica, se traieste. Si totusi, poeta il analizeaza cu multa daruire si talent. Dincolo de poezie, de haiku, de nipo
Cărți,multe cărți.
