Urmand peste timp si vremuri vechile sensuri ale latinescului auctor, fie ca scrie, fie ca tine o prelegere, fie ca pur si simplu ti se adreseaza, G. I. Tohaneanu innobileaza si sporeste teritoriile pe care paseste, incat din orice intalnire cu ?Magistrul" iesi Imbogatit spiritual. Pilda sa umanista, expresie a consecventei niciodata tradate, ne invata ca adevarata sincronizare cu epoca nu sta in gesticulatii mimetice, ci in stiinta de a fi ?paznicul de far" al valorilor spirituale perene, valori pe care - de-a lungul unei vieti dedicate si inchinate ?facliilor latine" si ?scripturelor romane" - le-a cultivat cu ardoare, intretinandu-le vii in constiinta noastra... I. FUNERIU, 1997