Intr-un eseu care cauta evidenta artei cinematografice, Cezar Gheorghe demonstreaza ca filmul apartine unei vieti spirituale mai inalte, pornind de la celebra definitie a lui Godard: ?Cinematograful este adevarul de douazeci si patru de ori pe secunda?. Deoarece ?scrierea cu lumina? ? gandirea filmului ? reuseste sa proiecteze pe ecran nu numai imaginea exterioara a fiintelor si lucrurilor, ci si o vitalitate noua regasita in perfectiunea mecanica a miscarilor camerei de filmat: acea unitate ritmica a timpului pe care se desfasoara imaginile vietii. Prin tratarea cinematografului ca gandire, autorul ne ofera o strategie pentru a gandi filozofic despre film si pentru a extrage filozoficul din film. Dar miza cartii depaseste simplul domeniu al reprezentarii cinematografice, ea marcheza momentele-cheie din evolutia atat de spectaculoasa a artei filmului. ?Traim, citim, montam, interpretam. Ni se ofera o noua capacitate de a descrie si de a povesti realul. Vedem in imagini, realizam propriul film, propria lectura, decupam constant instantanee din propria noastra viata. Introducem miscarea in propria gandire si invatam sa gandim in virtutea unei functii cinematografice a gandirii: Gandirea-cinema.? - Cezar Gheorghe
Cărți,multe cărți.
