Cartea nu poate fi incadrata intr-un gen strict ? de altfel ca mai toate cartile pe care autoarea le-a scris in ultimii ani. Nora Iuga a scris un poem-roman ? jurnal de calatorie, jurnal intim, scenes de la vie privée cu personaje, cu scene reale, cu scene suprareale, cu o permanenta oscilatie ? culmea! ? perfect coerenta de data aceasta...In Fetita cu o mie de riduri exista multa Rusie. Intre copertele ei descoperim alaturate povesti despre Holocaust, despre destine frante, povesti din Bucuresti, multa actualitate, chiar si politica. Dar in spatele tuturor acestor imagini, aparent descriptive, se afla intotdeauna alte motive. Este un roman, dar si un poem. Are actiune, are o desfasurare, dar Nora Iuga nu se limiteaza la poveste. Intotdeauna se trece dincolo de text, dincolo de personaje si vocile lor, dincolo de prezentul lecturii. Nora Iuga e un drog, dar un drog flexibil. Intrarea in textul ei se face incet, dar fara iesire: intri fara a sti in propria minte si tot ceea ce se deschide de fapt te inghite. Pana la obsesia finala, care e totuna cu obsesia initiala. Poti raspunde acum, cand Nora Iuga iti va trece prin sange catre creier, cum fac dragoste oamenii?
Cărți,multe cărți.
