Un roman despre dependența care generează singurătate sau, mai degrabă, despre singurătatea care conduce la dependență. Iar protagonistul său are toate datele esenţiale ale,, străinului”, ale unei ființe absurde în sensul camusian al termenului, ce descoperă divorţul dintre lipsa de noimă a lucrurilor şi nevoia noastră de noimă, e necomunicativă, înstrăinată şi resimte cu acuitate că (aşa cum spunea un alt gânditor existențialist) infernul sunt ceilalţi. Pornind de aici, Cristian Fulaş construieşte un roman ambiţios, alternând diverse registre stilistice, imbinând ingenios naraţiunea cu meta-naraţiunea dar, mai ales, depănând o povestire fluentă, condusă de la început la sfârşit cu o o siguranţă aproape înspăimântătoare. Efectul de autenticitate este copleşitor.
Cărți,multe cărți.
