„Corpul are nevoie de celălalt. Sufletul tău are nevoie de solitudine. Aici e problema. Sufletul tău poate rămâne singur – e un pisc himalayan care stă singur sub cer. Sufletul tău evoluează atunci când e singur, dar corpul are nevoie să relaționeze. Corpul are nevoie de mulțimi, de căldură, de cluburi, societăți, organizații. Oriunde te afli împreună cu mulți oameni, corpul se simte bine. Într-o mulțime, sufletul tău se poate simți înfometat fiindcă el se hrănește cu solitudine, dar corpul tău se simte bine. În solitudine, sufletul tău se hrănește perfect, dar corpul începe să se simtă flămând de relații. Dacă nu înțelegi lucrul acesta în viață, vei deveni foarte, foarte neferici, în mod nenecesar. Dacă înțelegi asta, creezi un ritm. Împlinești nevoia corpului și împlinești și nevoia sufletului. Uneori intri în relație, alteori ieși din ea. Uneori trăiești împreună cu celălalt, alteori trăiești singur. Uneori devii un pisc – absolut singur, așa încât însăși ideea de celălalt e absentă. Acesta este ritmul. Dar când cineva ajunge la solitudine, iar centrul de interes al conștiinței se schimbă... Despre asta este yoga: cum să muți centrul de interes de la corp la suflet, de la materie la non-materie, de la vizibil la invizibil, de la cunoscut la necunoscut și de la lume la Dumnezeu. Nu contează în ce termeni formulezi asta; ideea e că e o schimbare a centrului de interes. Când acesta s-a schimbat complet, yoghinul e atât de fericit în solitudinea lui, atât de extatic încât, treptat, nevoia de a fi împreună cu alte corpuri dispare.” „Un om centrat în sine caută mereu fericirea proprie. În asta constă toată frumusețea. Cu cât mai mult îți cauți fericirea proprie, cu atât mai mult îi vei ajuta pe ceilalți să fie fericiți. Acesta este singurul mod de a fi fericit în lume. Dacă toți cei din jurul tău sunt nefericiți, nu poți fi nici tu fericit, fiindcă omul nu e o insulă. El face parte dintr-un vast continent. Dacă vrei să fii fericit, va trebui să-i ajuți pe cei din jurul tău să fie fericiți. Atunci și numai atunci vei putea fi fericit. Trebuie să creezi în jurul tău atmosfera fericirii. Dacă toată lumea e nefericită, cum ai putea să fii tu fericit? Vei fi afectat. Nu ești de piatră. Ești o ființă foarte delicată, foarte sensibilă. Dacă cineva de lângă tine e nefericit, nefericirea sa te va afecta. Nefericirea e la fel de contagioasă ca orice boală. Beatitudinea e de asemenea contagioasă ca orice boală. Dacă îi ajuți pe ceilalți să fie fericiți, în ultimă instanță te ajuți pe tine să fii fericit. Un om care e profund interesat de fericirea sa e întotdeauna interesat de fericirea celorlalți – dar nu de dragul lor; în adâncul său el o face de dragul său. Dacă fiecare om de pe lume ar fi învățat să fie egoist, lumea întreagă ar fi fericită. N-ar mai avea cum să existe nefericirea.”
Cărți,multe cărți.
