Suntem in Bucurestii fericitei belle epoque, un oras prins in vartejul modernizarii, care-l indeparteaza treptat de Orient si-l intoarce spre Apusul altor miraje. Maude Rea Parkinson, o tanara profesoara educata la Magdeburg, amatoare de calatorii si aventura, ajunge in 1889 in capitala Romaniei, tara necunoscuta de la capatul pamantului, pe care o descopera plina de curiozitate si pe care invata s-o iubeasca cu pasiune. Insemnarile tinerei zugravesc in tonuri vii mai cu seama viata elitei frantuzite a Capitalei, in preajma careia a trait vreme de 22 de ani. Romantioasa si sentimentala, amuzanta si ironica, Maude Rea Parkinson e fermecata de acest oras pestrit, cu ?o strada, o biserica si o idee" - aceea de a petrece. Teatrul si patinajul, plimbarile si balurile de caritate, cursele de cai si bataia cu flori la Sosea, cumparaturile extravagante si jocurile de carti puncteaza zilele si noptile locuitorilor Micului Paris, mereu agitat si in sarbatoare. Relatarile, deopotriva critice si amuzante, nu ocolesc insa detaliile despre organizarea politica deficitara si alegerile falsificate, coruptia si provizoratul din administratie, spitalele prost dotate si mizere, cersetorii numerosi si sistemul educational neadecvat, intepand subtil moravurile unei lumi ce pare adesea condusa de un laisser-aller fara leac. Dincolo de toate acestea, raman proaspete si surprinzatoare detaliile mai putin stiute pe care privirea scormonitoare a autoarei le aduce la lumina, caci, asa dupa cum ea insasi spunea la un moment dat, ?lunga mea sedere in aceasta tara m-a invatat, printer altele, ca in Bucuresti nu exista secrete?.
Cărți,multe cărți.
