Destine controversate vol.8: Mihaela Ursuleasa

Mihaela Ursuleasa. Sinuciderea si complicatiile psihice ale unui geniu muzical - Boerescu Dan-Silviu „Provin din Romania, dintr-o familie de tigani. Tata a cantat muzica populara si tiganeasca” – sunt vorbele artistei, care a murit tragic la Viena la numai 33 de ani. Geniu al pianului, torturata de profesoara severa care o batea in fiecare zi, a fost remarcata de dirijorul Claudio Abbado, care, la numai 12 ani, i-a oferit o bursa la Conservatorul din capitala Austriei. S-a sinucis insa in conditii neclare, lasand in urma o fetita de 7 ani, pentru care impresarii au facut cheta. In prima instanta, familia modesta de acasa nici nu a avut bani sa-i repatrieze trupul neinsufletit. Fostul ei iubit, Rodin Moldovan, un muzician roman stabilit in Germania si cu care artista a avut o relatie tumultuoasa, parasindu-l in camasa de noapte, sustine ca tanara femeie se droga inca din timpul sarcinii si avea mari probleme psihice, care au impins-o la gestul funest. Dar ar putea fi altul adevarul din spatele acestui destin controversat?!? Toccata: Moartea loveste din senin – droguri, alcool, nebunie, „gena”? O noua pianista de geniu, o noua Clara Haskil. Paralele incrucisate Cand studiul pianului este aprofundat prin batai repetate… O profesoara sadica? O iubire ciudata cu un final aberant: de ce a fugit Mihaela in miez de noapte, desculta si in pijamale, din casa iubitului ei, fiind si – teoretic – insarcinata cu acesta? Copilul minune al Brasovului a plecat la ingeri O moarte pentru care nimeni nu era pregatit… Marile personalitati ale societatii si culturii romanesti, din ultima suta de ani venind pana spre contemporaneitate, au avut biografii si cariere care ascund inca multe secrete, dintre care unele pot deranja opinia publica pudibonda. Insa, cu totii, cei care au tinut capul de afis al vietii publice au trait fiecare clipa intens, patimas chiar! De aici si incadrarea lor in categoria marilor romani cu... DESTINE CONTROVERSATE! Dar, chiar daca unele detalii pot parea socante si contrazic violent miturile, zdruncinand uneori din temelii soclurile statuilor ridicate in subconstientul colectiv, de ce ne-am (auto)cenzura in continuare, facandu-le, practic, o mare nedreptate acestor oameni cu adevarat fabulosi, pe care nu vom inceta sa-i iubim in continuare?