La 13 noiembrie, cu ocazia celei de-a treizeci si doua aniversari, dupa un pranz usor, Augustin le propune apropiatilor sai sa ia parte si la un altfel de ospat, pe care el vrea sa li-l ofere la aceasta ocazie speciala: un ospat al mintii, o desfatare a spiritului. Acest banchet aniversar se va intinde pe parcursul a trei zile, iar in acestea obstea de la Cassiciacum cauta sa afle ce este fericirea si cine poate fi fericit. Fiintelor intelegatoare, Cele trei [Persoane] li se arata a fi un singur Dumnezeu si o singura natura, excluse fiind feluritele inselatorii ale superstitiei. [...] «Treime, ai grija de cei ce se roaga [Tie]». Fara nicio indoiala aceasta este viata cea fericita, viata cea deplina, la care intuim ca noi cei ce dorim cu ardoare putem ajunge prin credinta tare, prin nadejde vie, prin dragoste inflacarata.
Cărți,multe cărți.
